Acceptare tacită. Caracter irevocabil. Nulitatea declaraţiei ulterioare de renunţare. Certificat de vacantă succesorală. Necitarea persoanei cu vocaţie succesorală. Necompetenţa notariatului care a emis certificatul. Nulitate
| Comentarii |
|
I. Prima instanţă a reţinut că la data de 12 mai 1961 a decedat H.S., astfel cum rezultă din certificatul de moarte nr. 3173/12 mai 1961 eliberat de Consiliul Popular al Raionului Gheorghiu Dej Bucureşti.
Din declaraţia martorei A.I.A., rezultă că după decesul defunctului S.H., fiul său, H.D.N., s-a comportat ca şi moştenitor al tatălui său, preluând obiectele de mobilier şi dispunând de bunurile mobile rămase de pe urma defunctului.
Totuşi, ulterior, prin declaraţia autentificată la notariatul de Stat T.V., H.D.N. a declarat că renunţă la succesiunea tatălui său H.S., decedat la data de 12 mai 1961, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. G. nr. 14, Raionul G.D.
în baza acestei declaraţii de renunţare Ia moştenire, Notariatul de Stat al Raionului Târgovişte, Regiunea Ploieşti a eliberat certificatul de vacanţă succesorală nr. 450/8 decembrie 1962 de pe urma defunctului H.S., în cadrul dosarului succesoral nr. 450/1962, reţinându-se în cadrul masei succesorale imobilul situat în Bucureşti, str. B. nr. 11, parter, ap. 2, Raion T.V.
H.D.N. a efectuat acte de dispoziţie cu privire la bunurile mobile ce faceau parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului
H.S., multe din bunuri înstrăinându-le. în aceste condiţii, având în vedere că şi-a manifestat intenţia clară de a accepta moştenirea, instanţa a apreciat că H.D.N. a acceptat tacit moştenirea defunctului H.S.
Un principiu de bază ce guvernează materia succesiunilor este acela că actul de opţiune succesorală este un act juridic irevocabil. Moştenitorul care a exercitat dreptul de opţiune succesorală nu mai poate reveni asupra alegerii făcute. Acest principiu operează cu caracter absolut în cazul acceptării pure şi simple a moştenirii. Ca efect al unei asemenea acceptări, în mod irevocabil se consolidează calitatea de moştenitor, el nemaiputând reveni asupra alegerii făcute. în aceste condiţii, renunţarea ulterioară la succesiune este lipsită de efect juridic asupra actului iniţial de acceptare, astfel cum în mod constant au statuat jurisprudenţa şi doctrina.
Faţă de acestea, având în vedere că H.D.N. deja acceptase tacit moştenirea defunctului H.S. (acceptare tacită ce are aceeaşi valoare ca şi acceptarea expresă), acesta nu mai avea dreptul să revină asupra acceptării, deci nu mai putea renunţa în mod valabil la succesiune.
De fapt, declaraţia nu a reprezentat o autentică renunţare la succesiune, ci a fost o acoperire a preluării ilegale de către stat a imobilului bun succesoral, în timpul regimului comunist.
în consecinţă, instanţa a constatat ineficienţa declaraţiei de renunţare la moştenirea defunctului H.S., dată de H.D.N.
Referitor la certificatul de succesiune vacantă nr. 450/8 decembrie 1962 emis în dosarul succesoral nr. 450/1962 de fostul Notariat de Stat al Raionului Târgovişte Regiunea Ploieşti, instanţa a constatat că acesta a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, în vigoare la data decesului defunctului S.H., procedura succesorală era de competenţa notariatului de stat al raionului în raza căruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.
în cauza de faţă, astfel cum s-a arătat anterior, ultimul domiciliu al defunctului a fost în Bucureşti, str. G. nr. 14, Raionul G.D.
Având în vedere că certificatul de succesiune vacantă a fost eliberat de un alt notariat decât cel al raionului în raza căruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, instanţa a constatat că s-a încălcat competenţa teritorială absolută în materia dezbaterii succesorale, fapt ce atrage nulitatea absolută a certificatului de vacanţă succesorală.
Articolul 13 din Decretul nr. 40/1953 stabileşte obligaţia notarului de a dispune citarea tuturor persoanelor care au vocaţie la moştenire.
în cadrul procedurii succesorale ce a făcut obiectul dosarului nr. 450/1962, notarul de stat nu a dispus citarea tuturor moştenitorilor legali ai defunctului, respectiv nu a dispus citarea lui H.D.N., care acceptase succesiunea în mod tacit, acesta fiind exclus de la moştenirea tatălui sau, prin întocmirea certificatului de succesiune vacantă.
II. Tribunalul a reţinut, în esenţă, că după decesul defunctului S.H., fiul său, H.D.N. s-a comportat ca un adevărat moştenitor, în sensul că a preluat bunurile mobile aflate în proprietatea tatălui său, pe care le-a adus la Bucureşti, unde a locuit în ultimul an de viaţă, iar hainele le-a dat de pomană.
Aşadar, în realitate, aceste acte fac dovada acceptării tacite a succesiunii de către autorul reclamantei, H.D.N., în sensul art. 689 şi art. 691 C. civ., astfel încât acesta are calitatea de moştenitor legal.
Folosirea bunurilor succesorale, preluarea bunurilor mobile şi donarea acestora reprezintă manifestări de voinţă ale autorului reclamantei în sensul acceptării succesiunii, cu atât mai mult cu cât H.D.N. este descendent în linie directă a defunctului, făcând parte din clasa I de moştenitori legali.
Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, actul de opţiune succesorală este un act juridic irevocabil, iar moştenitorul care a exercitat dreptul de opţiune succesorală nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, astfel încât renunţarea ulterioară la succesiune este lipsită de orice efect juridic.
Motivele de nulitate invocate de către reclamantă, şi anume ne-competenţa teritorială a notariatului care a emis certificatul de vacanţă succesorală şi necitarea tuturor moştenitorilor Ia dezbaterea succesiunii reprezintă, în realitate, motive de nulitate absolută, nu de nulitate relativă, astfel încât acţiunea în constatarea nulităţii este imprescriptibilă, fiind inaplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
III. în ceea ce priveşte critica vizând greşita respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material Ia capătul de acţiune având ca obiect nulitatea certificatului de vacanţă succesorală, Curtea a constatat că şi aceasta este nefondată, întrucât în faţa instanţei de fond reclamanta-intimată a invocat atât motive de anulare - viciere de consimţământ reprezentată prin violenţa morală exercitată de statul comunist asupra autorului
H.D., pentru ca acesta să dea declaraţia de renunţare la succesiune -cât şi motive de nulitate absolută: emiterea certificatului de vacanţă succesorală de către un notariat necompetent şi necitarea moştenitorului H.D. în cadrul procedurii succesorale ce a făcut obiectul dosarului nr. 450/1962 finalizat cu emiterea certificatului de vacanţă succesorală.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., mirt. şi fam., decizia nr. 817 din 13 mai 2009
| ← Acceptare tacită. Caracter irevocabil. Lipsa de efecte a... | Recurs. Hotărâre dată în primă instanţă. Apel.... → |
|---|
