Succesibil aflat în stare de detenţie în timpul regimului comunist. Suspendarea cursului prescripţiei
| Comentarii |
|
Pentru ca prescripţia extinctivă să-şi producă efectul său sancţionator, este necesar, în ceea ce îl priveşte pe titularul dreptului la acţiune, să existe, pe lângă voinţa de a acţiona, şi posibilitatea reală (efectivă) de a se adresa organului de jurisdicţie, solicitând protecţia juridică a dreptului său subiectiv.
In speţă, atât la data deschiderii succesiunii, cât şi la data eliberării certificatului de moştenitor, autorul reclamantei s-a aflat în penitenciar, astfel încât a fost în imposibilitate să-şi exprime opţiunea succesorală.
Această imposibilitate, în timpul regimului comunist, a reprezentat o împrejurare externă, extraordinară şi invincibilă, fiind incidente dispoziţiile art. 13 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privind suspendarea cursului prescripţiei extinctive, aspect reţinut corect de instanţa de fond. în consecinţă, în mod greşit a reţinut instanţa de apel că după ieşirea din penitenciar, autorul reclamantei nu mai avea posibilitate să accepte tacit sau expres succesiunea defunctei sale mame, ci numai să ceară repunerea în termen, conform art. 19 din Decretul nr. 157/1958.
Aşa fiind şi având în vedere că B.A. era moştenitor sezinar şi pentru intrarea în posesie nu avea nevoie de eliberarea unui certificat de moştenitor, Curtea a constatat că instanţa de apel ar fi trebuit să administreze probe şi să analizeze motivul de apel privind acceptarea tacită a succesiunii defunctei A.L. de către autorul său B.A.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 331 din 18 februarie 2009
| ← Necunoaşterea decesului. întreruperea legăturilor cu... | Acceptare tacită. Caracter irevocabil. Lipsa de efecte a... → |
|---|
