Acţiune în evacuare. Contract de închiriere. Imobil retrocedat. Notificare adresată de către proprietar chiriaşului, anterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999. Efecte
| Comentarii |
|
Notificarea adresată pârâtului în anul 1998, anterior apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, nu produce efecte juridice şi nu afectează contractul de închiriere.
în condiţiile art. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, reclamanta nu este îndreptăţită să solicite evacuarea pârâtului (chiriaş), întrucât nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din această ordonanţă de urgenţă atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior.
(Decizia nr. 2961 din 31 octombrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin acţiunea formulată la data de 14.12.1998, reclamanta B.E.E. a chemat în judecată pe pârâţii C.A. şi S.C. "D." S.R.L. pentru a se dispune evacuarea acestora dintr-un imobil, situat în Bucureşti. La termenul din 5.05.1999, reclamanta şi-a completat acţiunea, chemând în judecată şi pe pârâţii C.E.C. şi S.C. "C." S.R.L., iar la termenul din 17.03.1999, pârâtul C.A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al S.C. "D." S.R.L., a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 49.494.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor, şi recunoaşterea unui drept de retenţie până la plata integrală de către reclamantă a acestor despăgubiri.
Prin Sentinţa civilă nr. 20162 din 24.11.1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea principală, astfel cum a fost completată, iar cererea reconvenţională, ca lipsită de interes.
S-a apreciat că, pe de o parte, reclamanta este proprietara imobilului, în temeiul Sentinţei civile nr. 9197 din 28.09.1994 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar, pe de altă parte, pârâţii, conform Contractului de închiriere nr. 30142 din 15.04.1992/1808/1994, deţin imobilul în calitate de chiriaşi. Deşi pârâţii au fost notificaţi, conform Adresei nr. 3813 din 30.10.1998, aceasta, fiind anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, nu produce efecte juridice, astfel că pârâţii beneficiază de prelungirea contractului de închiriere.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a constatat că, în raport de soluţia pronunţată pe acţiunea principală, aceasta este lipsită de interes.
Apelul promovat de apelanta-reclamantă B.E.E. a fost respins ca nefondat, cu motivarea că la data formulării acţiunii - 14.12.1998- contractul de închiriere al pârâţilor era valabil şi, drept urmare, reclamanta avea obligaţia respectării acestuia.
Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă B.E.E. critică decizia civilă ca netemeinică şi nelegală, invocând art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 din Codul de procedură civilă, deşi, în esenţă, criticile vizează greşita aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 şi a Legii nr. 17/1994. Se precizează că, pe de o parte, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, noul contract de închiriere se încheie numai la cererea chiriaşului, iar prelungirea contractelor de închiriere operează numai pentru suprafeţele cu destinaţie de locuinţă, şi nu pentru cele două societăţi comerciale, ce aparţin pârâtului C.A., iar, pe de altă parte, pârâta C.E.C. nu mai locuieşte în fapt la această adresă.
în subsidiar, se solicită evacuarea societăţilor comerciale, precum şi a intimatei C.E.C.
Prin întâmpinare, intimatul C.A. învederează că, în speţă, erau aplicabile dispoziţiile art. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, care nu au fost respectate de recurentă. Referitor la schimbarea destinaţiei locuinţei în sedii comerciale, intimatul C.A. arată că s-au depus acte din care rezultă că nu mai este asociat cu o altă persoană, iar sediul societăţii este chiar în locuinţa al cărei chiriaş este, spaţiul nefiind deci doar sediul social al S.C. "D." S.R.L.
în ipoteza admiterii recursului, se solicită trimiterea cauzei pentru soluţionarea pe fond a cererii reconvenţionale.
Analizând recursul, Curtea reţine următoarele:
în mod judicios s-a precizat în decizia recurată că pârâtul, în calitate de chiriaş, ocupă locuinţa în temeiul contractului de închiriere valabil la momentul acţionării sale în justiţie de către reclamantă, având în vedere că notificarea adresată pârâtului la data de 30.10.1998, anterior apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, nu produce efecte juridice şi nu afectează contractul de închiriere. în condiţiile art. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, reclamanta nu este îndreptăţită să solicite evacuarea pârâtului, întrucât "nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior".
Mai mult, unica notificare este anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 şi nu întruneşte, prin urmare, cerinţele acestui act normativ.
Pe cale de consecinţă, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. (Judecator Georgeta Sirbu)
| ← Acţiune în evacuare. Contract de închiriere. Prorogare... | Partide politice. Reînscrierea partidelor politice potrivit... → |
|---|
