Acţiune în evacuare. Inexistenţa unor raporturi locative. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Evacuarea este o sancţiune civilă aplicabilă în cazul neîndeplinirii de către locatar a obligaţiilor ce-i revin în baza raporturilor de locaţiune.
Prin urmare, în cazul în care prin cererea formulată se solicită protecţia dreptului real de proprietate cu privire la un teren, reclamantul are deschisă calea unei acţiuni în revendicare, şi nu pe cea a unei cereri de evacuare, specifică raporturilor locative.
(Decizia nr. 3042 din 15 noiembrie 2001 — Secţia a III-a civilă)
Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta S.C. "T." S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul V.G., pentru a se dispune:
1. evacuarea pârâtului de pe terenurile situate în comuna P., satul C., judeţul I.
Şi.
2. obligarea pârâtului să ridice de pe suprafaţa terenurilor toate bunurile depozitate de către acesta.
Prin Sentinţa civilă nr. 3741 din 12.07.2000, Judecătoria Buftea a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.C. "T." S.A. împotriva pârâtului V.G.
S-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada unor raporturi juridice cu pârâtul care să-i dea dreptul să ceară evacuarea acestuia de pe terenul ce formează obiectul litigiului.
Prin Decizia civilă nr. 3533/A din 12.12.2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant S.C. "T." S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 3741 din 12.07.2000, pronunţată de Judecătoria Buftea, în contradictoriu cu intimatul-pârât V.G., ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 480 din Codul civil şi ale actelor normative în materie locativă (Legea nr. 112/1995, Legea locuinţei nr. 114/1996, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999) în raport de care a apreciat că acţiunea în evacuare promovată de reclamantă este inadmisibilă.
împotriva deciziei tribunalului reclamanta S.C. "T." S.A. a formulat cerere de recurs, la data de 18.01.2001, pe care a criticat-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, arătând că:
1. acţiunea în evacuare asigură protecţia dreptului de folosinţă atunci când acest drept izvorăşte dintr-un raport obligaţional, dar, în egală măsură, şi atunci când este vorba de dreptul de folosinţă ca atribut al dreptului de proprietate; a susţinut că singura condiţie pentru admisibilitatea acţiunii în evacuare este ocuparea fără drept a imobilului, ceea ce înseamnă că proprietarul poate apela la acţiunea în evacuare pe considerentul că obligaţia eliberării spaţiului ocupat fără nici un drept este obligaţie corelativă dreptului de folosinţă, ca drept personal, de a nu i se aduce nici o atingere acestuia;
2. acţiunea în evacuare nu poate fi limitată la cazul locuinţelor; faptul că reglementări specifice în materia locuinţei au consacrat acţiunea în evacuare nu este un argument pentru aprecierea ca inadmisibilă a acţiunii în evacuare în alte cazuri, în temeiul dreptului comun.
Recursul este nefondat.
Evacuarea este o sancţiune civilă aplicabilă în cazul neîndeplinirii de către locatar a obligaţiilor legale referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative asupra unei locuinţe.
In cazul imobilelor terenuri, proprietarul al cărui drept este îngrădit în exercitarea oricăruia dintre atributele sale, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia, are la îndemână, ca mijloc de apărare, acţiunea în revendicare.
Efectul acesteia este restituirea terenului de la posesorul neproprietar, ceea ce reclamanta a şi urmărit, folosind însă o altă cale decât cea prevăzută de lege, respectiv acţiunea în evacuare, admisibilă numai în materia drepturilor locative.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
| ← Acţiune în evacuare. Justificarea titlului locativ al... | Acţiune în evacuare. Existenţa unei hotărâri de obligare a... → |
|---|
