Acţiune în despăgubiri pentru arestare pe nedrept. Prescripţie. Data începerii curgerii termenului
| Comentarii |
|
Conform art. 505 alin. 2 Cod procedură penală, acţiunea pentru repararea pagubei în cazul arestării pe nedrept poate H pornită în termen de un an de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală.
Dispoziţia legală menţionată nu poate fi interpretată decât în sensul că termenul de prescripţie a dreptului de a cere repararea pagubei începe să curgă de la data comunicării, deoarece, potrivit reglementărilor procedurale penale cu caracter general, toate actele de procedură şi măsurile adoptate de organele judiciare sunt supuse comunicării, iar art. 246 şi 249 Cod procedură penală prevăd expres obligaţia procurorului de a înştiinţa persoanele interesate despre scoaterea de sub urmărire penală.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 207/3.12.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 465/1997, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a Civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor şi a obligat pe pârât la plata sumei de 10.195.604 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi a 15.000.000 lei, daune morale. în motivarea cererii, instanţa a reţinut că în perioada 14.06.1990 - 12.09.1990, reclamantul a fost arestat pentru săvârşirea infracţiunii de pătrundere fără drept într-o instituţie de stat, faptă incriminată ca infracţiune de art. 2 din Decretul-lege nr. 88/1990 şi că prin Ordonanţa nr. 2.157/31.07.1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, constatându-se inexistenţa faptei pentru care a fost cercetat, conform art. 10 lit. a din Codul de procedură penală.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Ministerul Finanţelor, susţinând că dreptul la acţiune este prescris, faţă de dispoziţiile art. 505 Cod procedură penală, deoarece ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a fost emisă la 31.07.1991, iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă cu depăşirea termenului de un an, prevăzut de lege, respectiv la 18.08.1992.
Apelul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiei procedurale cu caracter general prevăzută de art. 182 Cod procedură penală, toate actele de procedură şi măsurile adoptate de organele judiciare sunt supuse comunicării.
Concretizând această dispoziţie cu caracter general, art. 246 Cod procedură penală prevede obligaţia procurorului de a înştiinţa persoanele interesate despre încetarea urmăririi penale.
în speţă, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, actul procedural de înştiinţare a reclamantului privind scoaterea de sub urmărire penală, dispusă prin ordonanţa nr. 2.157/31.07.1991, a fost redactat la 9.08.1991 şi comunicat la data de 13.09.1991, conform borderoului din 12.09.1991, data fiind confirmată şi prin ştampila poştală. Reclamantul B.I. a înregistrat cererea de chemare în judecată la 10.08.1992, în cadrul termenului de un an prevăzut de art. 505 Cod procedură penală, termen care începe să curgă, potrivit interpretării coroborate a dispoziţiilor procedurale menţionate, de la data comunicării măsurii de scoatere de sub urmărire penală.
Dacă s-ar da o altă interpretare dispoziţiilor art. 505 alin. 2 Cod procedură penală, s-ar putea ajunge la situaţia absurdă, şi pe care legiuitorul nu a avut-o, în mod cert, în vedere, ca procurorul să nu comunice măsura scoaterii de sub urmărire penală în termen de un an de zile de la data emiterii ordonanţei, paralizând astfel posibilitatea persoanei îndreptăţite de a obţine, pe calea acţiunii reglementate de art. 504 Cod procedură penală, repararea pagubei suferite prin arestarea nelegală.
Faţă de cele menţionate, instanţa va respinge apelul, ca nefondat, constatând că dreptul la acţiunea de a cere repararea pagubei nu este prescris.
| ← Acţiune în despăgubiri pentru arestare pe nedrept. Criterii... | Acţiune în despăgubiri pentru condamnare pe nedrept.... → |
|---|
