Acţiune în despăgubiri pentru condamnare pe nedrept. Condiţii. Persoană achitată în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală
| Comentarii |
|
Conform art. 504 alin. I Cod procedură penală, orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă, în urma rejudecării s-a stabilit, prin hotărâre definitivă, că nu a săvârşit fapta imputată ori că acea faptă nu există.
Dacă, în urma rejudecării, persoana a fost achitată în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii, aceasta nu are drept la despăgubiri, în temeiul art. 504 Cod procedură penală.
(Secţia a IH-a civilă, decizia nr. 38/7.03.1997)
Prin acţiunea înregistrată la 13.12.1994, reclamantul G.A. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-1 oblige la plata sumei de 237.960.000 lei, despăgubiri civile ca urmare a condamnării pe nedrept la 12 ani de muncă silnică, dispusă prin sentinţa penală nr. 140/1959 a Tribunalului Militar Timişoara.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, urmare a recursului în anulare promovat de Procurorul General, a fost achitat prin decizia penală nr 1.216/24.08.1994 a Curţii Supreme de Justiţie, iar, în drept, a invocat dispoziţiile art. .504 Cod procedură penală.
Prin sentinţa civilă nr. 123/27.02.1996, Tribunalul Bucureşti - secţia a IH-a civilă a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, deşi reclamantul, condamnat în anul 1959 pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale şi răspândirea de publicaţii interzise, a fost ulterior achitat, acesta nu are dreptul la reparaţii, întrucât achitarea s-a pronunţat în sensul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, susţinând că, din considerentele deciziei penale nr. 1.216/1994 a Curţii Supreme de Justiţie rezultă că a fost achitat pe motiv că elementul material al laturii obiective a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului nu există.
Curtea de Apel Bucureşti va respinge apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 504 Cod procedură penală, are drept de la repararea de către stat a pagubelor suferite prin condamnarea pe nedrept, cel faţă de care, în urma rejudecării, se dispune achitarea pentru că fapta nu există, în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, sau pentru că fapta nu a fost săvârşită de acesta, în sensul art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Din cuprinsul deciziei penale prin care reclamantul a fost achitat rezultă că achitarea sa a fost dispusă în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, respectiv pentru că a lipsit unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi nu în temeiul art. 10 lit. a sau c Cod procedură penală.
Notă: Prin decizia nr. 45/10.03.1998, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 504 Cod procedură penală şi a stabilit că acest text este constituţional numai în măsura în care nu limitează la ipotezele prevăzute în cuprinsul său cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru faptele cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale, potrivit art. 48 alin. 3 din Constituţie.
| ← Acţiune în despăgubiri pentru arestare pe nedrept.... | Acţiunea în evacuarea din spaţiile comune, formulată de unul... → |
|---|
