Acţiune în despăgubiri pentru arestare pe nedrept. Criterii de evaluare a daunelor morale. Aprecierea instanţei
| Comentarii |
|
La stabilirea cuantumului despăgubirilor băneşti pentru pagubele morale, în cazul prejudiciului suferit de persoana condamnată sau împotriva căreia a fost luată o măsură preventivă pe nedrept, instanţa trebuie să observe numărul de zile în care aceasta a fost lipsită de libertate ori gradul de constrângere al măsurii preventive la care a fost supusă, să aprecieze, în funcţie de reputaţia persoanei şi suferinţele fizice şi psihice pe care le-a produs măsura nedreaptă în viaţa socială şi profesională a acesteia, pentru a permite realizarea unei reparaţii acceptabile pentru prejudiciul moral suferit de persoana vătămată.
Aceste criterii sunt orientative, deoarece aprecierea asupra unei satisfăcătoare echivalenţe între prejudiciul moral cauzat şi despăgubirile civile datorate este lăsată de legiuitor la facultatea judecătorului, pentru a stabili în funcţie de fiecare caz în parte.
(Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 47/26.02.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 27.05.1994, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii F.V., D.L. şi R.G. şi a obligat pe pârâtul Ministerul Finanţelor la plata unor despăgubiri pentru daunele morale şi materiale suferite de reclamanţi ca urmare a arestării lor pe nedrept câte 139 de zile, în urma evenimentelor din data de 13-15.06.1990.
împotrivea acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii, în totalitate, a acţiunii şi acordării sumelor cerute de ei cu titlu de daune morale.
Prin decizia civilă nr. 27 din 25.04.1995, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de reclamanţii F.V. şi D.L. şi a majorat cuantumul sumelor reprezentând despăgubiri morale, iar apelul formulat de reclamantul R.G. a fost respins, ca netimbrat.
în urma casării acestei decizii de către Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti, rejudecând apelul formulat de R.G. a constatat că cererea acestuia este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 15 lit. g din Legea nr. 146/1997, şi în această fază a procesului, având în vedere noua lege a taxei de timbru, nu mai există temei legal pentru ca apelantul să fie obligat la plata acesteia.
Asupra fondului cererii de apel, instanţa reţine în fapt că reclamantul a fost arestat 139 de zile şi prin măsura luată pe nedrept împotriva lui, acesta a suferit o vătămare gravă a reputaţiei sale, a fost supus unor suferinţe fizice şi psihice, iar consecinţele asupra vieţii sale profesionale şi sociale au fost negative.
Faţă de cele menţionate, instanţa constată că apelul formulat de reclamant este fondat şi, având în vedere probele administrate în cauză şi dispoziţiile art. 294 alin. 2 Cod procedură civilă, va schimba sentinţa instanţei de fond şi va majora cuantumul despăgubirilor, stabilind suma datorată de Ministerul Finanţelor reclamantului R.G., cu titlu de despăgubiri băneşti pentru daune morale, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
| ← Acţiune in constatare. Caracter subsidiar. Inadmisibilitate | Acţiune în despăgubiri pentru arestare pe nedrept.... → |
|---|
