Aplicabilitatea normelor de procedură privind judecata în apel. Hotărârea judecătorilor doar asupra obiectului cererii deduse judecăţii

- Codul muncii: art. 41

- Codul de procedură civilă: art. 294 alin. (1), art. 316

încălcarea principiului nediscriminării în raporturile de muncă este invocată în susţinerea criticii potrivit căreia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi constituie totodată temei nou al pretenţiilor reclamantului.

Acesta susţine în recurs că deşi îndeplineşte aceeaşi funcţie de programator de sisteme informatice cu alţi salariaţi ai unităţii pârâte, nu este salarizat la nivelul acestei funcţii, fiind supus unui tratament diferit nejustificat.

Este vorba de o cauză nouă a cererii de chemare în judecată a cărei examinare este împiedicată de prevederile art. 294 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 316 C. pr. civ.

Examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate poate opera numai cu privire la aspectele judecate de instanţa de fond, fără schimbarea obiectului şi a cauzei supuse dezbaterilor.

Intenţia părţilor, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu a fost aceea de schimbare a funcţiei, ci de redenumire a acesteia potrivit intenţiei de schimbare a organigramei unităţii, cu menţinerea drepturilor salariale.

Schimbarea condiţiilor de studii pentru încadrarea pe aceeaşi funcţie şi lărgirea sferei atribuţiilor nu sunt suficiente pentru a atrage o salarizare superioară.

Mai sunt necesare acordul părţilor pe modificarea salariului sau situarea funcţiei în ierarhia funcţiilor unităţii pe o treaptă superioară.

In lipsa acestor două elemente, considerând neîntemeiate pretenţiile reclamantului, instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu aprecierea judicioasă a probelor administrate şi cu aplicarea corectă a prevederilor art. 41 C. mun., analizând argumentele părţilor.

(Decizia civilă nr. 1692/R-CM din 9 noiembrie 2010)

Prin acţiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului A., reclamantul I.G.L. a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la operarea modificării încadrării sale din programator junior în programator sisteme informatice, precum şi la modificarea salariului, conform grilei de salarizare, pentru funcţia de programator sisteme informatice de la 1 iunie 2007 până în prezent, respectiv la plata acestor drepturi.

în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contract individual de muncă înregistrat sub nr. 611, fiind încadrat în funcţia de programator ajutor. în data de 31 mai 2007 a fost încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă prin care i s-a modificat funcţia din programator ajutor în programator junior în cadrul biroului Webmaster, beneficiind de aceleaşi drepturi salariale, deşi atribuţiile şi responsabilităţile sale au fost modificate, fiind corespunzătoare cu cele ale unui programator sisteme informative. Totodată, se stipulează expres în actul adiţional corespondentul COR ca fiind cel programator de sistem informatic, prevăzându-se în fişa postului atribuţii specifice unui programator sisteme informatice. La rubrica educaţie şi calificări au fost menţionate studii superioare specifice, nivel al educaţiei specific programatorului sisteme informatice.

La data de 6 aprilie 2009 a fost încheiat un nou act adiţional la contractul individual de muncă prin care s-a modificat locul muncii, urmând ca reclamantul să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Biroului Dezvoltare Tehnologii Web al Direcţiei IT.

Din data de 1 iunie 2007 au fost înregistrate toate documentele oficiale cu funcţia de programator junior, deşi încadrarea COR este 213904 corespunzător funcţiei de programator sisteme informatice, aşa cum în mod explicit s-a stipulat prin actul adiţional la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 611 din 17 februarie 2003, act adiţional din data de 31 mai 2007.

A mai arătat reclamantul că răspunsul primit din partea pârâtei la notificarea pe care a trimis-o şi prin care a solicitat rezolvarea acestei probleme în mod amiabil nu este satisfăcător, deoarece prin adresa nr. 8892 din 29 octombrie 2009 pârâta s-a limitat să precizeze numai că „responsabilul care a redactat actul adiţional a realizat o eroare materială atunci când a trecut care este corespondentul din COR”, iar pentru funcţia de programator ajutor, respectiv programator IT, sunt solicitate studii medii, şi nu studii superioare.

Prin întâmpinare, pârâta SC G. SA a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că menţionarea în actul adiţional din 31 mai 2007, între paranteze a corespondentului din COR ca fiind „programator de sistem informatic” a reprezentat o eroare materială, în condiţiile în care acest cod COR era prevăzut în Nomenclatorul de funcţii ca fiind corespondentul denumirii interne a funcţiei de „programator IT senior”, iar atribuţiile menţionate în fişa postului sunt cele specifice pentru programator IT junior.

Prin sentinţa civilă nr. 949/CM din 29 iunie 2010, Tribunalul A. a respins acţiunea şi a obligat pe reclamant la 1.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 611 din 17 februarie 2003 reclamantul a fost angajat în funcţia de programator ajutor, pe perioadă nedeterminată.

La data de 31 mai 2007, între părţi a fost încheiat un act adiţional în care se prevede că „începând cu 1 iunie 2007, dl. I.L. trece în funcţia de programator junior (COR programator de sistem informatic) în cadrul Biroului Webmaster, beneficiind de aceleaşi drepturi salariale”.

Acest act adiţional a fost încheiat în vederea corelării conţinutului contractului individual de muncă cu noul Nomenclator de funcţii la nivelul SC Distrigaz Sud SA.

Astfel, titulatura de „programator ajutor" din vechiul Nomenclator de funcţii a fost înlocuită în noul Nomenclator cu cea de „programator IT junior”, iar cea de „programator sistem informatic” a fost înlocuită cu cea de „programator IT senior”.

Deci, menţionarea în actul adiţional din 31 mai 2007, între paranteze, a corespondentului din COR ca fiind „programator de sistem informatic” reprezintă o eroare materială.

De altfel, s-a reţinut că actul adiţional prevede în mod expres faptul că drepturile salariale rămân aceleaşi, iar atribuţiile din fişa postului sunt cele corespunzătoare funcţiei de „programator IT junior”, şi nu de „programator IT senior”. în organigramele şi statele de funcţii, atât cele anterioare datei de 31 mai 2007, cât şi cele ulterioare acestei date, reclamantul apare cu aceeaşi funcţie, respectiv de programator ajutor şi programator junior.

De asemenea, tribunalul a apreciat că nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia reclamantul trebuia încadrat ca programator sisteme informatice pentru că avea studii superioare încă din anul 2006, întrucât acesta este licenţiat în „economie contabilitate”, specialitate care nu poate fi considerată ca reprezentând studii superioare specifice funcţiei de programator sisteme informatice.

Mai mult, nivelul studiilor dobândite pe parcursul derulării contractului individual de muncă nu modifică în mod automat funcţia ocupată de reclamant, de vreme ce o astfel de modalitate de promovare nu este prevăzută nici în contractul individual de muncă şi nici în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar respectivele menţiuni din carnetul de muncă nu au nicio relevanţă, fiind efectuate ca urmare a negocierilor colective din unitate cu privire la majorările salariale, în baza proceselor-verbale întocmite de comisia paritară, ci nu ca urmare a modificării contractului individual de muncă al reclamantului.

Potrivit art. 41 alin. (1) şi (3) C. mun., contractul individual de muncă cu privire la drepturile salariale poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

S-a reţinut că salariul reclamantului a fost stabilit prin contractul individual de muncă şi a fost modificat ulterior prin acte adiţionale la acesta şi ca urmare a majorărilor colective.

Or, în lipsa unui acord al societăţii pârâte privind modificarea salariului reclamantului, solicitarea acestuia a fost apreciată ca neîntemeiată, faţă de dispoziţiile art. 41 C. mun.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. pr. civ. cu privire la cheltuielile de judecată.

împotriva sentinţei a formulat recurs, în termen legal, reclamantul I.G.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:

Prin hotărârea pronunţată s-a produs o încălcare gravă a legii, mai exact a principiului nediscriminării instituit prin art. 5 C. mun. şi prin alte texte de lege, cum sunt art. 23 pct. 2 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, art. 16 alin. (1) şi art. 41 din Constituţia României.

Acest principiu fundamental al desfăşurării raporturilor de muncă a fost recunoscut ca necesitate atât în doctrină, cât şi de jurisprudenţă, la nivel intern şi internaţional.

Pentru ca o măsură să fie obiectiv justificată, angajatorul trebuie să demonstreze că acţiunile care duc la tratament diferenţiat corespund unei reale necesităţi a întreprinderii, sunt adecvate pentru obţinerea obiectivului urmărit de întreprindere, sunt necesare în acest scop.

în situaţia de faţă, niciuna dintre aceste condiţii nu poate fi probată de către angajator.

Deşi a fost promovat în funcţia de programator sisteme informatice, nu i-au fost acordate drepturile salariale corespunzătoare şi de care beneficiază salariaţii cu aceeaşi funcţie.

Hotărârea primei instanţe nu răspunde argumentelor şi motivelor arătate în acţiune.

Comparându-se fişa postului de la momentul anterior semnării actului adiţional cu cea de după semnarea actului adiţional se stabileşte justeţea afirmaţiilor potrivit cărora noul post presupune alte atribuţii de programator de sisteme informatice, nu de programator ajutor.

Deosebirile sunt de esenţă. Pe când programatorul ajutor codifică, testează şi întreţine programe informatice preexistente, programatorul de sisteme informatice implementează, elaborează şi dezvoltă sisteme informatice.

Pe de altă parte, diferenţa dintre programator senior, care are două atribuţii în plus şi programator junior este nesemnificativă.

Un alt argument din motivarea acţiunii este acela că studiile superioare sunt cerute numai programatorilor de sisteme informatice.

Legat de problema modificării organigramei, recurentul-reclamant a susţinut că această modificare a avut loc de vreme ce, după încheierea actului adiţional, reclamantul nu mai este subordonat şefului de birou de la Piteşti, ci numai şefului de la Bucureşti.

Un aspect ignorat este şi acela că funcţia de programator junior nu există în COR. Corespondentul COR al funcţiei de programator junior este programator de sisteme informatice.

Actul adiţional emană de la unitatea-pârâtă şi atestă justeţea drepturilor reclamantului.

De asemenea, se susţine într-o altă critică, în raţionamentul privind îndeplinirea condiţiilor de studii pentru funcţia de programator sisteme informatice, instanţa de fond înlătură nejustificat argumente precum specializarea absolvită, cursurile urmate, momentul promovării examenului de licenţă şi cel al semnării actului adiţional.

Prin hotărârea dată, tribunalul a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Actul adiţional la contractul individual de muncă este foarte clar şi atestă trecerea reclamantului din funcţia de programator ajutor în cea de programator sisteme informatice ca urmare a absolvirii unor studii superioare de specialitate.

Comparaţia cu salariatul C E. nu este relevantă deoarece carnetul său de muncă reflectă un nivel salarial corespunzător funcţiei de programator de sisteme informatice, nu şi celei de programator ajutor, aşa cum pretinde pârâta.

în drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. pr. civ.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:

încălcarea principiului nediscriminârii în raporturile de muncă este invocată în susţinerea criticii potrivit căreia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi constituie totodată temei nou al pretenţiilor reclamantului.

Acesta susţine în recurs că, deşi îndeplineşte aceeaşi funcţie de programator de sisteme informatice cu alţi salariaţi ai unităţii pârâte, nu este salarizat la nivelul acestei funcţii, fiind supus unui tratament diferit nejustificat.

Este vorba de o cauză nouă a cererii de chemare în judecată a cărei examinare este împiedicată de prevederile art. 294 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 316 C. pr. civ.

Examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate poate opera numai cu privire la aspectele judecate de instanţa de fond, fără schimbarea obiectului şi a cauzei supuse dezbaterilor.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea unităţii angajatoare la modificarea încadrării reclamantului din funcţia de programator junior în cea de programator sisteme informatice şi la plata diferenţei de drepturi salariale corespunzătoare noii încadrări, motivul fiind acela că încadrarea COR corespunzătoare funcţiei ce i-a fost stabilită prin actul adiţional la contractul individual de muncă, la data de 31 mai 2007, este 213904 pentru funcţia de programator sisteme informatice.

A mai susţinut reclamantul că nivelul studiilor cerut pentru funcţia de programator junior pe care a fost trecut prin act adiţional şi atribuţiile din noua fişă de post corespund în realitate funcţiei de programator sisteme informatice.

Prin urmare, motivul de recurs privind încălcarea principiului nediscriminării în raporturile de muncă este inadmisibil.

Celelalte critici referitoare la aprecierea probelor, la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, respectiv la motivarea hotărârii nu sunt fondate.

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă încheiat la data de 31 mai 2007, părţile litigiului au convenit schimbarea funcţiei reclamantului din cea de programator ajutor în cea de programator junior.

S-a menţionat în actul adiţional corespondentul acestei noi funcţii din COR ca fiind cel de programator de sistem informatic.

Funcţia de programator junior nu se regăseşte ca atare în Clasificarea Ocupaţiilor din România. Se regăseşte însă în noua organigramă a unităţii imediat ulterioară modificării contractului individual de muncă al reclamantului.

Dacă avem în vedere înţelegerea părţilor litigiului de a se păstra drepturile salariale ale reclamantului la nivelul existent la data încheierii actului adiţional din 31 mai 2007, vom trage concluzia că este vorba în cauză despre o nouă organizare a muncii în unitate, care a presupus stabilirea numărului de posturi, redenumirea funcţiilor, determinarea atribuţiilor şi a condiţiilor pentru ocuparea acestora.

Organizarea locurilor de muncă, a posturilor, a funcţiilor din unitate reprezintă atributul exclusiv al angajatorului iar o redenumire a funcţiilor cu reaşezarea aJhuţiilor determinată şi de apariţia de noi ocupaţii nu reprezintă întotdeauna o promovare în funcţie, care să impună o salarizare superioară.

De altfel, intenţia părţilor, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu a fost aceea de schimbare a funcţiei, ci de redenumire a acesteia potrivit intenţiei de schimbare a organigramei unităţii, cu menţinerea drepturilor salariale.

Schimbarea condiţiilor de studii pentru încadrarea pe aceeaşi funcţie şi lărgirea sferei atribuţiilor nu sunt suficiente pentru a atrage o salarizare superioară.

Mai sunt necesare acordul părţilor pe modificarea salariului sau situarea funcţiei în ierarhia funcţiilor unităţii pe o treaptă superioară.

în lipsa acestor două elemente, considerând neîntemeiate pretenţiile reclamantului, instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu aprecierea judicioasă a probelor administrate şi cu aplicarea corectă a prevederilor art. 41 C. mun., analizând argumentele părţilor.

întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea atacată motivele de nelegalitate şi netemeinicie reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. pr. civ., în care se încadrează criticile formulate, în baza art. 312 C. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Aplicabilitatea normelor de procedură privind judecata în apel. Hotărârea judecătorilor doar asupra obiectului cererii deduse judecăţii