Calitatea procesuală activă a notarului de a solicita, din oficiu, efectuarea unei înscrieri în Cartea funciară

- Legea nr. 7/1996: art. 54

- Legea nr. 36/1995: art. 45

- Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995: art. 60

în speţă, calitatea procesuală a notarului public într-o astfel de acţiune este conferită de dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, care arată că notarul instrumentator are obligaţia de a cere din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărui rază se află imobilul şi că despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau a certificatului de moştenitor, după caz.

Notarul public nu este numai mandatarul legal al părţilor, ci are şi propria calitate procesuală activă izvorând din obligaţia ce-i revine de a depune pentru înscriere în cartea funciară actul şi de a urmări până la finalizare înscrierea drepturilor părţilor, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 36/1995 şi art. 60 din Regulamentul de aplicare a acestei legi.

(Decizia civilă nr. 812/R din 12 mai 2010)

Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2009, la Judecătoria Horezu, reclamantul C.D. - notar public, personal şi mandatar pentru B.G.E., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea, a formulat plângere împotriva încheierii nr. 13448 din 27 mai 2009, emisă de OCPI Vâlcea, prin care s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate a unui imobil compus din 2452 mp teren şi construcţiile existente pe acesta, aşa cum rezultă din contractul de întreţinere autentificat sub nr. 296 din 30 aprilie 2009, întocmit de reclamant.

în motivarea cererii, s-a arătat că prin contractul de întreţinere sus-menţionat numita B.E. a transmis în deplină proprietate fiului său, B.N.N.N., cota sa indiviză din construcţiile situate pe terenul în suprafaţă de 2542 mp situat în comuna Păuşeşti, pct. „Scaunul Casei", judeţul Vâlcea.

Potrivit acestui contract, B.N.N.N. a dobândit întregul imobil în cotă de 1/1, respectiv terenul şi construcţiile, aşa cum au fost descrise prin actul autentic şi partajul voluntar parţial autentificat sub nr. 278 din 23 aprilie 2009.

Reclamantul a arătat că în calitate de notar public, în conformitate cu obligaţiile ce-i revin, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, modificată şi completată, dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 7/1996, modificată şi completată, a trimis în numele părţilor, actul autentificat mai sus, la OCPI Vâlcea, în vederea efectuării de către acesta a lucrărilor de publicitate imobiliară. Această instituţie, prin încheierea nr. 13448 din 26 mai 2009, a respins cererea de intabulare, motivând că există piedici de intabulare, în sensul că certificatul de moştenitor nr 62 din 29 mai 2008, precum şi actul de partaj voluntar autentificat de acelaşi birou notarial „nu sunt acte valabile prin care dreptul de proprietate a fost constituit ori transmis în mod valabil, aşa cum precizează art. 20 al Legii nr. 7/1996”.

Se consideră că încheierea de respingere este netemeinică, deoarece pârâtul, în vederea intabulării a avut toate elementele de probaţiune a acestei operaţiuni, aşa cum sunt indicate în art. 48 alin. (1) din Legea nr. 7/1991, republicată, în sensul că actul trimis a fost întocmit în formă autentică, a indicat numele părţilor, s-a individualizat imobilul prin număr cadastral unic, a fost depusă copia certificatului de sarcini ce a stat la baza autentificării acestui înscris în limba română.

S-a precizat de către reclamant că registratorul de carte funciară nu poate cenzura valabilitatea operaţiunii juridice cuprinsă în actul supus intabulării, această operaţiune fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată.

Problema partajului voluntar invocată de autorii încheierii de respingere a intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate, este înţeleasă greşit, prin interpretarea eronată a art. 20 din Legea nr. 7/1996. Acest act de împărţeală parţială în formă autentică este prevăzut de art. 728-730 C. civ. Actul de partaj, ca şi hotărârile judecătoreşti de partaj, sunt declarative şi retroactivează, în sensul că drepturile pe care le recunosc sunt considerate că au existat în momentul în care a luat naştere starea de indiviziune şi că, deci, fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv al părţii ce li s-a atribuit din totalitatea bunurilor.

Reclamantul a susţinut că prin respingerea intabulării dreptului de proprietate, în baza contractului de întreţinere, pârâtul a săvârşit un act discriminator şi prejudiciabil a calităţii sale de notar public, atunci când s-a afirmat în motivarea încheierii că „certificatul de moştenitor nr. 62 din 29 mai 2008 şi actul de partaj voluntar parţial, autentificat sub nr. 278 din 23 aprilie 2009, BNP D.C., nu sunt acte prin care dreptul de proprietate a fost constituit ori transmis în mod valabil, aşa cum precizează art. 20 al Legii nr. 7/1996”.

Faţă de motivele arătate, s-a solicitat admiterea plângerii, anularea încheierii nr. 13448 din 26 mai 2009 a OCPI Vâlcea, obligarea acestei instituţii la intabularea dreptului de proprietate din contractul de întreţinere în favoarea numitului B.N.N.N. şi totodată obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 1.000 lei, către reclamantul C.D. - notar public.

Prin cererea de la dosar, completată ulterior, pârâtul OCPI Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere decizia nr, 72 din 15 octombrie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că în cauzele care au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, OCPI nu are calitate procesuală pasivă.

S-a precizat că procedura de soluţionare a plângerilor este necontencioasă. Caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară este subliniat în dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată.

S-a mai arătat în întâmpinarea completată că cererea numitului B.N. de intabulare a dreptului de proprietate a fost respinsă, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată.

S-a solicitat respingerea daunelor morale în favoarea reclamantului D C. - notar public, deoarece nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu moral, acesta desfăşurându-şi activitatea ca şi până acum, neafectându-se dreptul la imagine al acestuia.

La termenul din 16 noiembrie 2009, instanţa de fond din oficiu a invoca, lipsa calitătii procesuale active a reclamantului - petent D.C., notar public şi a mandantului

B.G.E.

Prin sentinţa civilă nr. 1122 din 16 noiembrie 2009 a Judecătoriei Horezu s-a respins plângerea formulată de reclamantul D C. împotriva încheierii nr. 13448 din 27 mai 2009 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea, pentru lipsa calităţii procesuale active, precum şi cererea reclamantului privind daunele morale, ca neîntemeiată şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea, în ceea ce priveşte plângerea.

în considerentele acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul B.N.N.N., prin notar public C.D., a solicitat pârâtului OCPI Vâlcea intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2542 mp situat în pct. „Scaunul Casei" pe raza comunei Păuşeşti, judeţul Vâlcea, plus construcţii, în baza contractului de întreţinere autentificat sub nr. 296 din 30 aprilie 2009.

Potrivit actelor depuse la dosar, B.G.E. a transmis în deplină proprietate numitului

B.N.N.N., potrivit contractului de întreţinere menţionat mai sus, întregul său drept de proprietate indiviz, în cotă de 1/2 părţi, ce l-a avut asupra construcţiilor ce se găsesc pe terenul în suprafaţă de 2542 mp, bun propriu al numitului B.N.N.N., situat în pct. „Scaunul Casei”, pe raza comunei Păuşeşti, judeţul Vâlcea, împreună cu toate anexele situate pe acest teren.

Deci, proprietarul exclusiv al imobilelor menţionate mai sus, este BNNN, care prin

C.D. - notar public, a solicitat OCPI Vâlcea înscrierea dreptului său de proprietate în Cartea Funciară.

B.G.E., cea care a mandatat pe notarul public C.D. să formuleze plângere împotriva încheierii OCPI de respingere a intabulării, nu mai este titulara dreptului de proprietate, între persoana sa şi titularul dreptului încălcat nu există identitate pentru a putea justifica calitatea sa procesuală activă.

De asemenea, nici C.D., în calitate de notar public, nu justifică calitatea procesuală activă. Acesta a formulat cererea de intabulare pentru numitul B.N.N.N., iar procura de reprezentare în instanţă nu a fost dată de acesta, ci de mama sa, B.G.E., care nu mai justifică niciun drept.

Cel care putea să formuleze plângere este B.N.N.N., în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea a fost admisă, avându-se în vedere că acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă într-o astfel de cauză, aşa cum a statuat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. LXXII (72) - conform căreia „în cauzele care au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă”.

Cererea petentului C.D. - notar public privind acordarea daunelor morale a fost respinsă ca neîntemeiată, considerându-se că în speţă nu a fost afectat dreptul acestuia la propria imagine. Nu s-a afirmat că actele respective nu au fost întocmite corespunzător de notarul C.D., ci că prin aceste acte nu a fost constituit ori transmis în mod valabil (după părerea registratorului) dreptul de proprietate - aşa cum prevăd dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 7/1996.

împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat apel reclamantul D C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

în motivarea cererii de apel s-a arătat că pârâtul a avut toate elementele de probaţiune pentru operaţiunile de înscriere a transmisiunii dreptului, însă acesta a procedat la cenzurarea actului notarial, o asemenea competenţă aparţinând doar instanţelor de judecată.

S-a mai arătat că încheierea a fost dată fără a se aştepta înaintarea actelor pe care s-a sprijinit contractul, încălcând principiul publicităţii actelor de dispoziţie, imobiliară principiul legalităţii şi funcţia juridică a cadastrului general.

Apelantul a susţinut că în mod greşit şi nelegal a soluţionat prima instanţă petitul acţiunii în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului (notar public) şi a mandantei B.E., fără a se ţine cont că ambele părţi au interes în promovarea plângerii.

Totodată, s-a învederat că instanţa de fond a comis o regretabilă confuzie între dreptul de proprietate şi dreptul de a cere înscrierea actului în registrul de publicitate cu concomitenta notare a creanţei sale de întreţinere.

în ceea ce priveşte calitatea notarului public de a putea formula plângere împotriva încheierii, s-a arătat că dacă legea impune obligaţia notarului public de a înainta actele autentificate către birourile de publicitate imobiliară şi mai mult, impune acestora să stăruie în finalizarea acestor operaţiuni.

Instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a mandantei B.E. încălcându-se principiul contradictorialităţii.

A precizat apelantul că soluţia primei instanţe este greşită şi în ceea ce priveşte soluţionarea daunelor morale, instanţa de fond făcând iarăşi o confuzie între dreptul la despăgubire materială derivând dintr-o asemenea situaţie şi dreptul la despăgubire rezultând din simpla lezare a unui drept subiectiv civil fără conţinut patrimonial.

Intimatul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea a depus întâmpinare prin care a arătat că în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia întrucât, aşa cum s-a statuat de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007, OCPI nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză.

S-a mai arătat că cel îndreptăţit să formuleze plângere împotriva încheierii nr. 13448/2009 era B.N.N.N., în calitate de titular al dreptului de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 52/A din 19 februarie 2010, Tribunalul Vâlcea a respins ca nefondat apelul, reţinând următoarele:

Motivul invocat de apelant în sensul că pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea a procedat la cenzurarea actului notarial a fost respins, cu motivarea că prin pronunţarea încheierii nr. 13448/27 mai 2009 prin care s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate a imobilului compus din 2452 mp teren şi construcţiile existente pe acesta, nu a fost cenzurat actul notarial autentic, ci s-a procedat conform dispoziţiilor legale incidente, respectiv art. 49 din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia cererea de înscriere în cartea funciară se poate respinge printr-o încheiere motivată dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile legale.

în mod temeinic a statuat prima instanţă că reclamanta B.E., cea care a mandatat pe notarul public D.C. să formuleze plângere, nu mai era titulara dreptului de proprietate ca urmare a înstrăinării imobilelor şi, prin urmare, nu are calitate procesuală activă în cauză.

Cel care putea formula plângere era dobânditorul dreptului de proprietate, respectiv B.N.N.N.

în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 7/1996 care pre,"rl că: „Dacă mai multe persoane şi-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptăţit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale întreg şirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrisurile”.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii.

întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, lui îi revine obligaţia de a justifica calitatea procesuală activă.

Această obligaţie îşi are temeiul în art. 112 C. pr. civ.

Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie, reclamantul justifică îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

Instanţa de fond, datoare să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi pasivă, a statuat în mod corect că reclamanta B.E. nu justifică în cauză calitate procesuală activă, întrucât aceasta nu mai era titulara dreptului de proprietate asupra bunurilor ce s-au cerut intabulate, înstrăinându-le către fiul său, potrivit contractului de vânzare cumpărare depus la dosar. Prin urmare, nu s-a făcut o confuzie între dreptul de proprietate şi dreptul de a cere înscrierea actului în registrul de publicitate ci, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, nu s-a justificat îndreptăţirea acesteia de a solicita înscrierea prin pierderea calităţii de proprietar.

A precizat apelantul în motivele de apel că nu se poate pune problema calităţii procesuale active sau pasive a unui mandatar, respectiv a sa în calitatea de mandatar al lui B.E., astfel că şi sub acest aspect hotărârea pronunţată de prima instanţă este netemeinică şi nelegală.

S-a constatat că prin hotărârea apelată s-a statuat asupra calităţii procesuale active a reclamantului D.C. în calitatea sa de notar public, şi nu în calitatea sa de

mandatar al lui B.E. şi corect s-a reţinut că acesta nu justifică în speţă calitatea

procesuală activă în cererea privind intabularea dreptului de proprietate.

De altfel, nu a invocat şi nici nu există vreo dispoziţie legală care să-i confere această calitate, art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 făcând vorbire despre obligaţia

notarului care a întocmit actul privitor la un drept intabulat de a cere din oficiu

înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul şi nicidecum despre îndreptăţirea notarului de a formula plângeri împotriva actelor emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea.

S-a mai arătat în memoriul de apel că instanţa de fond a invocat o excepţie şi s-a pronunţat în dispozitivul hotărârii asupra altei excepţii fără a fi puse în discuţia părţilor.

Din analiza de ansamblu a hotărârii apelate s-a constatat că excepţiile puse în discuţia părţilor, astfel cum s-au reţinut în practicaua hotărârii, sunt cele asupra cărora s-a pronunţat instanţa de fond, respectându-se principiul contradictorialităţii.

în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea, s-a reţinut că această problemă a fost tranşată prin decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXII, potrivit căreia în cauzele care au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, OCPI nu are calitate procesuală pasivă.

Corect a soluţionat instanţa de fond şi capătul de cerere privind daunele morale reţinând că dreptul petentului la propria imagine nu a fost afectat prin soluţia de respingere a cererii de intabulare în care s-a făcut vorbire despre transmiterea în mod valabil a dreptului de proprietate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 7/1996, fără a se face afirmaţii asupra modului în care au fost întocmite actele notariale.

Nu s-au constatat daune care să se exteriorizeze pe plan social, cum ar fi cele provocate de insulte, calomnii şi nici unele daune cum sunt cele de natură psihică cu o intensitate şi durată îndelungată raportate la calităţile personale şi profesionale ale reclamantului.

Faţă de cele arătate, în baza art. 296 C. pr. civ. apelul a fost respins ca neîntemeiat.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs reclamanţii susţinând că este nelegală, având în vedere următoarele:

1. în mod nelegal s-a menţinut hotărârea primei instanţe de către tribunal, soluţionând greşit cauza în baza unor excepţii neîntemeiate şi neregulat invocate şi nu a intrat în cercetarea fondului, situaţie ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ., raportat la art. 297 alin. (1) C. pr. civ., respectiv casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

2. Instanţa de apel a procedat la o greşită aplicare a legii, respectiv art. 23 şi 49 din Legea nr. 7/1996, întrucât nu s-a analizat în niciun mod dacă au fost respectate cerinţele esenţiale şi obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul autentic, prevăzute de art. 48 alin. (1) din lege, pentru înscrierea acestuia în cartea funciară şi pentru a se putea verifica dacă încheierea de respingere a intabulării era corectă sau nu şi dacă art. 49 din aceeaşi lege era incident sau nu în cauza supusă judecăţii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Se mai arată că a fost greşit interpretată incidenţa art. 54 din Legea nr. 7/1996, fără coroborarea cu art. 115 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 M.A.I. - ANCPI, aplicabil din 28 ianuarie 2007 şi cu art. 45 din Legea nr. 36/1995, precum şi art. 60 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a acestei legi.

Se susţine că instanţa de apel nu a lămurit cum se poate achita notarul public de obligaţia de a stărui în finalizarea lucrărilor de publicitate imobiliară.

3. Decizia este contradictorie, întrucât deşi s-a pronunţat pe excepţie în ceea ce priveşte pe reclamanta B.G.E., instanţa a statuat asupra îndreptăţirii de a solicita înscrierea, ceea ce este o chestiune de fond, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ.

4. Greşit instanţa de apel a considerat că hotărârea instanţei de fond este corectă sub aspectul despăgubirilor morale, atât timp cât nu s-a depăşit confuzia între dreptul la despăgubire materială derivat din afectarea activităţii (ceea ce nu s-a cerut) şi dreptul la despăgubire rezultat din simpla lezare a unui drept subiectiv civil fără conţinut patrimonial, lezare care s-a produs prin aceea că prin modalitatea de exprimare a OCPI se poate înţelege că actele întocmite de acesta ca notar nu sunt valabile, în comparaţie cu actele altor notari, fiind vorba de un prejudiciu de imagine.

Examinând decizia recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea a constatat că recursul este întemeiat, fiind admis.

Instanţa de apel printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 şi Legii nr. 36/1995, precum şi a regulamentelor de aplicare a acestor legi, a respins apelul formulat în cauză şi a menţinut hotărârea primei instanţe care a soluţionat greşit plângerea, reţinând că în speţă nu au calitate procesuală activă reclamantul şi mandantul acestuia.

Astfel, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au soluţionat plângerea împotriva încheierii nr. 13448 din 27 mai 2009 emisă de OCPI Vâlcea - Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Râmnicu Vâlcea, prin respingerea ei, reţinând că atât notarul public, cât şi B.E. nu au calitate procesuală activă într-o cerere de anulare a unei încheieri de carte funciară şi obligarea OCPI la înscrierea în cartea funciară a drepturilor izvorâte din actul autentic.

Cele două instanţe nu au avut în vedere natura juridică a actului pentru care notarul public a solicitat intabularea în cartea funciară, respectiv contractul de întreţinere intervenit între B.G.E. în calitate de întreţinută şi B.N.N.N. în calitate de întreţinător, autentificat sub nr. 296 din 30 aprilie 2009.

în speţă, calitatea procesuală a notarului public într-o astfel de acţiune este conferită de dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, care arată că notarul instrumentator are obligaţia de a cere din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărui rază se află imobilul şi că despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau a certificatului de moştenitor, după caz.

Obligaţia de a solicita deschiderea unei cărţi funciare şi înscrierea în aceasta a dreptului real transmis întreţinătorului B.N.N.N. s-a făcut pe baza documentaţiei cadastrale întocmită de cei în drept şi a actului de întreţinere.

Potrivit acestui text de lege, notarul este mandatarul legal al tuturor părţilor din contractul de întreţinere, care au un drept asupra imobilului ce urmează a fi înscris în cartea funciară sau o sarcină asupra acestuia, care trebuie să fie înscrisă pentru opozabilitate.

De asemenea, notarul public nu este numai mandatarul legal al părţilor, ci are şi propria calitate procesuală activă izvorând din obligaţia ce-i revine de a depune pentru înscriere în cartea funciară actul şi de a urmări până la finalizare înscrierea drepturilor părţilor, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 36/1995 şi art. 60 din Regulamentul de aplicare a acestei legi.

Reţinerea de către instanţa de apel a faptului că B.G.E., transmiţătoarea imobilului, respectiv beneficiara obligaţiei de întreţinere, nemaifiind titulara dreptului de proprietate nu justifică calitatea ei procesuală activă, este nelegală întrucât aceasta fiind creditoarea obligaţiei de a face din partea întreţinătorului debitor, B.N.N.N., are un drept personal de creanţă legat de proprietatea transmisă asupra imobilelor, datorită condiţiei rezolutorii cuprinsă în contract.

Prin urmare, calitatea procesuală activă a reclamantei, a transmiţătoarei imobilului, beneficiară a obligaţiei de întreţinere, este justificată de dreptul său de a nota în cartea funciară sarcina întreţinerii care grevează imobilul.

în speţă instanţele au comis o confuzie între dreptul de proprietate transmis celeilalte părţi contractante al reclamantei şi dreptul acesteia de a obţine publicitatea, pronunţând o soluţie nelegală.

în raport de considerentele reţinute anterior, s-a constatat că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au soluţionat greşit procesul pe baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, fără a cerceta pe fond plângerea, respectiv dacă actul notarial îndeplinea sau nu condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, pentru a se putea admite intabularea acestuia în cartea funciară.

în aceste condiţii, în temeiul art. 312 pct. 5 C. pr. civ., a fost admis recursul formulat de reclamanţi şi au fost casate sentinţa şi decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calitatea procesuală activă a notarului de a solicita, din oficiu, efectuarea unei înscrieri în Cartea funciară