Aplicabilitatea normelor de procedură privind judecata în apel, dispoziţii potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, şi care nu permit lărgirea
| Comentarii |
|
- Codul de procedură civilă: art. 129 alin. (6), art. 294 alin. (1), art. 316
în recurs, aşa cum reiese din dezvoltarea criticilor aduse sentinţei civile nr. 82/MF din 21 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul A., intimaţii A.I. şi A.D. invocă nepronunţarea instanţei de fond asupra alocaţiei de plasament la care Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale A. ar fi trebuit să fie obligată în favoarea persoanelor cărora instanţa le-a delegat exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti în ceea ce priveşte persoana minorului.
însă, Curtea observă că instanţa de fond nu a fost sesizată cu o astfel de cerere, aşa cum chiar recurenţii recunosc în cererea de recurs, prin urmare, nu îi poate fi imputată neintroducerea în cauză a Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale A.
Aceasta, întrucât, potrivit art. 129 alin. (6) C. pr. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, în concretizarea unuia din principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul disponibilităţii.
Se mai reţine că art. 316 C. pr. civ. privind aplicabilitatea în recurs a dispoziţiilor de procedură privind judecata în apel coroborat cu art. 294 alin. (1) C. pr. civ., potrivit căruia în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, nu permit lărgirea cadrului procesual în recurs, astfel încât intimaţii-recurenţi au posibilitatea de a-şi satisface pretenţiile doar pe calea unei acţiuni separate.
(Decizia civilă nr. 1740/R-MF din 16 noiembrie 2010)
Prin sentinţa civilă nr. 82/MF din 21 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş, Secţia civilă, a fost admisă cererea formulată de petenta DGASPC Argeş, în contradictoriu cu intimaţii CSCHT, B.M., A l. şi A.D., astfel cum a fost modificată.
A fost revocată măsura plasamentului minorului B.G.C., născut la data de 12 octombrie 2002, în C., judeţul A., fiul lui B.M., fără paternitate stabilită, la CSCHT.
A fost instituită măsura plasamentului minorului BGC la familia A.l. şi A.D.
A fost suspendat exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti şi s-a delegat exercitarea acestora către intimaţii A.l. şi A.D., în ceea ce priveşte persoana minorului, şi către Preşedintele Consiliului Judeţean A. în ceea ce priveşte bunurile copilului.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că minorul B.G.C., născut la data de 12 octombrie 2002, în C., judeţul A., este fiul lui B.M., fără paternitate stabilită.
Copilul s-a născut cu malformaţie congenitală stenoză hipertrofică de pilor, fapt pentru care a necesitat două intervenţii chirurgicale la Spitalul Judeţean A., ulterior fiind transferat la Spitalul Budimex B. cu diagnosticul de boală acută neetichetată etilogic. La scurt timp după externare, copilul a fost internat în Spitalul Municipal C. cu diverse afecţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 35 din 3 martie 2006, Tribunalul A. a stabilit măsura plasamentului pentru copilul B.G.C. la asistentul maternal profesionist V.M.L.
Prin hotărârea nr. 1711 din 2 noiembrie 2007, Comisia pentru Protecţia Copilului
A. a stabilit încadrarea în grad de handicap-uşor pentru copilul B.G.C.
Prin sentinţa civilă nr. 104/MF/2008, Tribunalul A. a dispus revocarea măsurii de plasament a copilului B G. şi instituţionalizarea în cadrul CSCH T.
La data de 25 iunie 2010, Comisia pentru Protecţia Copilului A. a stabilit prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1043/2010 pentru copil gradul de handicap mediu, având diagnosticul ocluzie intestinală prin bride-operată. în baza certificatului de expertiză şi orientare şcolară/profesională nr. 168 din 25 iunie 2010, minorul a fost orientat la Şcoala cu clasele l-VIII nr. 19 din Piteşti.
Conform profilului psihologic întocmit de specialiştii CSCHT., minorul are o fire agitată, cooperantă doar cu anumite persoane care îi oferă protecţie, afectivitate, identifică şi recunoaşte persoanele şi obiectele din jur, are iniţiativă, în special pentru activităţile preferate, preferă jocurile individuale. Minorul trebuie monitorizat atât în cadrul activităţilor, cât şi în timpul liber. Este o persoană cu deprinderi de autonomie personală dezvoltate. Din punct de vedere al limbajului receptiv, minorul în cauză recunoaşte, sortează, identifică forma, mărimea, culoarea, animale domestice, fructe şi operează creativ cu ele.
S-a mai reţinut că minorul nu are paternitatea stabilită, iar despre mamă nu se cunoaşte nimic de circa 8 ani, potrivit relatărilor bunicii materne.
Minorul nu a păstrat legătura cu familia sa, nefiind posibilă reintegrarea în .■milie.
Instanţa de fond a constatat că din anul 2009 şi până în prezent minorul BG s-a aflat periodic la sfârşit de săptămână la familia A.l. şi A.D., dezvoltându-se relaţii de afecţiune reciproce. De menţionat că intimata A. este medic la CSCHT, unde se află în prezent copilul, cunoscându-i nevoile şi reprezentând o persoană faţă de care copilul manifestă încredere (raport privind situaţia psihosocială a copilului).
Conform art. 68 din Legea nr. 272/2004, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. în cazul în care aceste împrejurări s-au modificat, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
Faţă de cele arătate, tribunalul a apreciat că situaţia avută în vedere de instanţă la data instituirii plasamentului la CSCHT s-a modificat.
Copilul, deşi este încadrat în categoria persoanelor cu grad de handicap, a fost orientat şcolar spre o unitate de învăţământ obişnuită, cu structuri de sprijin, respectiv Şcoala nr. 19 din P. De asemenea, copilul are deprinderi de autonomie personală dezvoltate, are un limbaj receptiv satisfăcător, interacţionează cu anumite persoane, are iniţiativă, în special la jocurile preferate.
în aceste condiţii, instanţa a apreciat că nu se mai impune plasarea sa în cadrul CSCHT, aspect ce reiese şi din planul de recuperare a copilului cu dezabilităţi. Prin urmare, s-a dispus revocarea măsurii plasamentului minorului în cadrul acestui centru, instituindu-se o altă măsură de protecţie specială, întrucât copilul se află în situaţia prevăzută de art. 56 lit. c) din Legea nr. 272/2004, respectiv este neglijat de mama sa şi restul familiei naturale.
Având în vedere obiectivul general al planului individualizat de protecţie, respectiv asigurarea unui mediu stabil şi securizat pentru copil, văzând dorinţa intimaţilor A. de a lua în grijă şi sub supraveghere pe minor, tribunalul a apreciat că este în interesul acestuia să se dispună plasamentul lui la intimaţii A., întrucât intimata este medic la CSCHT şi totodată medicul de familie al minorului şi cunoaşte problemele medicale şi nevoile deosebite ale copilului. De aproape un an au loc vizite ale minorului la familia A., astfel încât s-au dezvoltat relaţii reciproce de afecţiune şi încredere. Prin urmare, este benefic pentru băieţel să crească într-o familie care poate să îi ofere atât afecţiunea necesară, cât şi îndrumarea de care are nevoie raportat la situaţia sa specială din punct de vedere medical.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, intimaţii A.D. şi A.I., pe care au criticat-o ca nelegală şi netemeinică.
Astfel, deşi instanţa a reţinut că minorul este încadrat în categoria persoanelor cu grad de handicap, nu a dispus şi obligarea Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale
A. la plata alocaţiei de plasament conform dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
în fapt, instanţa a dispus ca minorul să beneficieze de o măsură de protecţie specială, respectiv plasament la familia A.l. şi A.D., fără a dispune şi plata alocaţiei de plasament ce i se cuvenea în virtutea legii, deoarece reclamanta DGASPC Argeş, la modificarea cererii iniţiale, nu a conceptat în cauză şi Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale A., instituţie care efectuează plata în acest caz, hotărârea instanţei de fond nefiindu-i opozabilă.
Deoarece orice copil care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecţie alternativă, conform prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 272/2004, „(1) Pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocaţie lunară de plasament, în cuantum de 670.000 lei care se Indexează prin hotărâre a Guvernului. (2) Alocaţia se plăteşte persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui. (3) Alocaţia de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei’’.
Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi având în vedere actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, obiectul acţiunii deduse judecăţii l-a constituit cererea de revocare a măsurii de plasament de la CSCHT pentru minorul B.G.C. şi stabilirea măsurii de plasament a minorului la un complex de servicii pentru copilul aflat în dificultate din subordinea DGASPC Argeş, cerere formulată de aceasta din urmă, în contradictoriu cu CSCHT şi B.M.
La termenul de judecată din data de 7 septembrie 2010 petenta a modificat cererea, solicitând în contradictoriu cu familia A l. şi A.D. stabilirea măsurii plasamentului minorului la familia A., în raport de această modificare, tribunalul dispunând introducerea în cauză şi citarea în cauză de intimaţi a numiţilor A.
Prin urmare, cadrul procesual stabilit în faţa instanţei de fond, după modificarea cererii de chemare în judecată, priveşte următoarele părţi: petenta DGASPC Argeş şi intimaţii CSCHT, B.M., A.l. şi A.D.
în recurs, aşa cum reiese din dezvoltarea criticilor aduse sentinţei civile nr. 82/MF din 21 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul A., intimaţii A.l. şi A.D. invocă nepronunţarea instanţei de fond asupra alocaţiei de plasament la care Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale A. ar fi trebuit să fie obligată în favoarea persoanelor cărora instanţa le-a delegat exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti în ceea ce priveşte persoana minorului.
însă, Curtea observă că instanţa de fond nu a fost sesizată cu o astfel de cerere, aşa cum chiar recurenţii recunosc în cererea de recurs, prin urmare, nu îi poate fi imputată neintroducerea în cauză a Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale A.
Aceasta, întrucât, potrivit art. 129 alin. (6) C. pr. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, în concretizarea unuia din principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul disponibilităţii.
Se mai reţine că art. 316 C. pr. civ. privind aplicabilitatea în recurs a dispoziţiilor de procedură privind judecata în apel coroborat cu art. 294 alin. (1) C. pr. civ., potrivit căruia în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, nu permit lărgirea cadrului procesual în recurs, astfel încât intimaţii-recurenţi au posibilitatea de a-şi satisface pretenţiile doar pe calea unei acţiuni separate.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de intimaţii A.D. şi A.L, împotriva sentinţei civile nr. 82/MF din 21 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2961/109/2010, pe care o va menţine ca legală şi temeinică.
| ← Calitatea procesuală activă a notarului de a solicita, din... | Aplicabilitatea normelor de procedură privind judecata în... → |
|---|
