Certificat de moştenitor. Acţiune în constatarea nulităţii. Neacceptarea moştenirii în termen. Lipsa de interes
| Comentarii |
|
I. Prima instanţă a constatat că reclamantul C.G. a solicitat anularea certificatului de moştenitor nr. 444/20 ianuarie 1976, pe motiv că nu a fost trecută ca moştenitoare şi mama sa, C.G. Instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul J.D.M. cu privire la cererea completatoare, având în vedere, în raport de cauza de nulitate invocată de reclamant, faptul că se invocă nulitatea absolută pe motiv că nu au fost trecuţi toţi moştenitorii, nulitate care are un regim juridic diferit faţă de cel al nulităţii relative, acţiunea fiind imprescriptibilă. împrejurarea că reclamantul a folosit noţiunea de „anulare”, iar nu de constatare a nulităţii nu este de natură a conduce la ideea că s-a promovat o acţiune în nulitate relativă, doctrina juridică fiind unanimă în sensul că se pot folosi oricare dintre termeni pentru ambele forme ale nulităţii, iar calificarea uneia sau alteia dintre nulităţi se face în raport de cauza de nulitate invocată, nu de noţiunea folosită.
Este evident că la dezbaterea succesiunii ar fi trebuit chemaţi toţi moştenitorii pentru exprimarea poziţiei lor, însă la acest moment trebuie văzut interesul practic urmărit de către reclamant, şi anume constatarea calităţii de moştenitori a mamei sale, C.G., lucru imposibil în condiţiile în care aceasta nu a acceptat succesiunea defunctului T.D.
în acest context, o eventuală anulare a certificatului de moştenitor, pentru acest motiv, este lipsită de efecte în privinţa reclamantului, din moment ce nu se poate reţine că mama sa ar fi moştenitoarea defunctului T.D.
II. Curtea a reţinut că, potrivit doctrinei, acceptarea moştenirii este expresă atunci când moştenitorul îşi însuşeşte titlul sau calitatea printr-un act autentic sau sub semnătură privată, judiciar sau extrajudiciar. Or, în speţă, o astfel de probă nu a fost făcută. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate la care face trimitere recurentul, prin care autoarea sa, reprezentată convenţional de împuternicitul special C.G., ar fi solicitat, în baza Legii fondului funciar, restituirea terenului din sat H., judeţ Giurgiu, vizează suprafaţa deţinută de părinţii reclamantului-pârât anterior cooperativizării, iar nu de bunicul acestuia. în plus, un astfel de act a fost făcut în anul 1991 (30 martie), în timpul vieţii defunctei C.G., fără a se proba mandatul special dat de aceasta fiului său. Astfel cum reţine şi prima instanţă, din sentinţa civilă nr. 5132/30 noiembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, rezultă că mama reclamantului-pârât C.G. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut lui T.D., deşi era în viaţă la apariţia Legii nr. 18/1991, aspect de natură a conduce la concluzia că aceasta nu a avut pretenţii legate de aceste suprafeţe, consemnate în cuprinsul titlului de proprietate nr. 36064/5 martie 1996, emis pe numele intimatului J.D.M.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 1133 din 30 iunie 2009
| ← Certificat de moştenitor. Necitarea unor succesibili care nu au... | Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Lipsa... → |
|---|
