Nulitatea certificatului de moştenitor. Lipsa calităţii procesuale active. Succesibili care nu au acceptat în termen moştenirea. Citarea moştenitorilor de către notar
| Comentarii |
|
I. Judecătoria a constatat ca lipsită de relevanţă împrejurarea că, potrivit celor arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanţii, ca urmare a unor relaţii reci cu tatăl lor, au aflat despre decesul acestuia abia în anul 2007, în toate cazurile termenul de 6 luni începând să curgă de la data decesului, deci în cazul de faţă de la data de 27 februarie 2000. Faţă de chiar recunoaşterile reclamanţilor din cuprinsul acţiunii formulate de aceştia, cu privire la împrejurarea menţionată anterior, administrarea de probe pe aspectul acceptării moştenirii nu mai este necesară.
S-a apreciat că relaţiile proaste avute cu defunctul nu pot constitui „cauză temeinic justificată” în sensul art. 19 din Decretul nr. 167/1958, de natură să justifice repunerea în termenul de prescripţie, instituţie de care, de altfel, nici reclamanţii nu s-au prevalat. Câtă vreme reclamanţii nu au făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii tatălui lor înăuntrul termenului de opţiune succesorală de 6 luni, care a început să curgă de la data decesului acestuia, prezenta acţiune fiind introdusă abia la data de 8 februarie 2008, şi nici nu au invocat şi dovedit vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripţie, titlul lor de moştenitor s-a stins cu efect retroactiv, respectiv de la data deschiderii moştenirii.
Devenind străini de moştenire, reclamanţii nu mai au nici calitatea procesuală activă de a solicita anularea certificatului de moştenitor. De altfel, motivul invocat de aceştia în sprijinul acţiunii, respectiv că nu au fost legal citaţi cu ocazia dezbaterii pe cale notarială a succesiunii tatălui lor, nu are suport real, în condiţiile în care, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar notarul public învestit cu cererea de dezbatere a succesiunii defunctului B.T. a dispus, după ce a audiat şi martori, dat fiind că domiciliul celor doi reclamanţi nu era cunoscut, citarea acestora atât la ultimul domiciliu al defunctului, cât şi printr-un ziar de largă circulaţie făcând aplicarea prevederilor art. 104 din Legea nr. 36/1995 raportat la cele ale art. 95 C. proc. civ.
II. Curtea a constatat că recursul este fondat.
în mod corect a reţinut instanţa de apel că aplicarea art. 88 din Legea nr. 36/1995 este condiţionată de dovedirea calităţii de moştenitor de către cel care se pretinde vătămat prin emiterea certificatului, deci de existenţa vocaţiei succesorale concrete şi a acceptării succesiunii, în caz contrar, dacă succesibilul este străin faţă de moştenire, emiterea certificatului de moştenitor neputându-i produce nicio vătămare.
Cu toate acestea, instanţa de apel nu a dezlegat problema litigioasă, respectiv nu a analizat dacă reclamanţii-apelanţi au calitate procesuală activă, în sensul existenţei dovezii privind acceptarea tacită a succesiunii.
De vreme ce Judecătoria a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active, admiterea apelului şi trimiterea spre rejudecare în
condiţiile art. 297 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ. nu se putea face decât după verificarea temeiniciei soluţiei primei instanţe.
Or, Tribunalul a trimis cauza spre rejudecare cu indicaţia pentru prima instanţă de a administra probe sub acest aspect, tară a motiva refuzul de a administra probe în apel pe problema acceptării succesiunii Ia cererea apelanţilor-pârâţi, deşi caracterul devolutiv al căii de atac făcea admisibil orice mijloc de probă.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 305/R din 2 iunie 2009
| ← Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Calitate... | Certificat de moştenitor. Necitarea unor succesibili care nu au... → |
|---|
