Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Lipsa calităţii procesuale active. Creditor al obligaţiei de plată a cheltuielilor de înmormântare

Comentarii

0

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 9 octombrie 2007, reclamantul C.D.C. a chemat în judecata pe pârâtul S.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea cheilor de acces în imobilul proprietatea reclamantului situat în Bucureşti, str. Z.V., nr. 60, sector 2 şi evacuarea pârâtului din acest imobil; cu cheltuieli de judecată.

în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna iunie a anului 2005, autorul său C.I., în baza contractului de partaj voluntar (autentificat sub nr. 613/1 iunie 2005 de BNP I.V.) a luat în deplină şi exclusivă proprietate următoarele bunuri: imobilul situat în Bucureşti, strada Z.V., nr. 60, sector 2, locul de veci situat în cimitirul Parohial Sf. Gh. - C. din Bucureşti, însemnat pe plan la figura S locul 21 C, în suprafaţa totală de 3,75 mp şi locul de veci situat în cimitirul Parohial F.D. din Bucureşti, în suprafaţa totală de 2,88 mp.

S-a mai arătat că reclamantul are calitate de unic moştenitor al defunctului său tată, C.I., conform certificatului de moştenitor nr. 20/6 noiembrie 2006, eliberat de BNP C.D., că prin acceptarea succesiunii a devenit unicul proprietar asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ce se aflau în patrimoniul defunctului, astfel încât este unicul proprietar al imobilului situat în Bucureşti, strada Z. V. nr. 60, sector 2.

Potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. (1) teza a Il-a din Legea nr. 36/1995 „până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte”.

Certificatul de moştenitor nr. 20/6 noiembrie 2006 eliberat de BNP C.D. de pe urma defunctului C.I. a fost completat, în condiţiile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, cu certificatul suplimentar de moştenitor nr. 18/31 octombrie 2008, conform căruia, din patrimoniul succesoral face parte şi dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. Z. V. nr. 60, sector 2, format din 267 mp teren şi construcţia amplasată pe acesta, compusă din două camere şi dependinţe.

Cu referire la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestui imobil s-a consemnat în certificatul suplimentar de

moştenitor că 133 mp teren au fost dobândiţi de C.R. (autorul defunctului C.I.), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21733 din 16 mai 1947 şi transcris sub nr. 13283 din 16 mai 1947 la Tribunalul Ilfov - Secţia notariat, suprafaţa de 134 mp teren a fost dobândită de C.A., ca bun comun, în timpul căsătoriei cu C.R., iar construcţia a fost edificată de cei doi soţi.

Intimatul-pârât nu a opus recurentului-reclamant un drept real asupra imobilului în litigiu, a recunoscut calitatea acestuia de succesor al defunctului C.I. şi împrejurarea că soţii C.I. şi A. au stăpânit imobilul situat în Bucureşti, str. Z.V. nr. 60, sector 2 (deşi a susţinut că aceştia nu deţineau acte autentice de proprietate), însă s-a opus în mod constant admiterii cererii de chemare în judecată, pe considerentul că reclamantul nu deţine titlu de proprietate asupra imobilului susmenţionat.

Prin urmare, intimatul-pârât se circumscrie sferei terţilor care nu au vocaţie la moştenire şi nu opun un drept real asupra bunului.

Curtea a reţinut că un titlu formal de proprietate asupra întregului teren şi a construcţiei edificate pe acesta nu este necesar în speţă, având în vedere că autorul recurentului-reclamant a exercitat posesia asupra imobilului, drept care s-a transmis prin efectul succesiunii legale reclamantului.

Intimatul-pârât este un simplu detentor precar ce se prevalează de un drept de creanţă, constând în plata cheltuielilor de înmormântare şi pomenire ocazionate de decesul defunctei C.A.

în raportul juridic astfel analizat posesor - detentor precar, calitatea procesuală activă nu trebuie circumscrisă unui titlu formal de proprietate, ci doar dovedirii exercitării posesiei de către autorul reclamantului, întrucât şi posesia se bucură de ocrotire juridică.

Curtea a reţinut că în situaţia în care intimatul-pârât ar fi contestat că autorii recurentului-reclamant au stăpânit imobilul pentru ei înşişi şi, cumulativ, ar fi invocat un drept real asupra bunului, calitatea procesuală activă trebuia probată prin act autentic de proprietate.

Vezi şi alte speţe de drept civil: