Nulitatea certificatului de moştenitor. Calitate procesuală activă dată de existenţa testamentului
| Comentarii |
|
Nulitatea certificatului de moştenitor. Calitate procesuală activă dată de existenţa testamentului
C. proc. civ., art. 109 alin. (1) Legea nr. 36/1995, art. 88
I. Prin sentinţa civilă nr. 3002/18 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Secţia a Il-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reci amanţi lor-pârâţi în ceea ce priveşte capetele de cerere referitoare la constatarea deschiderii succesiunii, constatarea calităţii de moştenitori a reclamanţilor, constatarea masei succesorale; s-a respins acţiunea principală formulată de reclamanţii A.I.B., A.I. şi A.T.M., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.(fostă B.)A.A., cu privire la aceste capete de cerere ca fiind formulată de persoane fară calitate procesuală activă; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 733/1991; s-a respins cererea recon-venţională formulată de pârâta-reclamantă S.(fostă B.)A.A., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A.I.B., A.I. şi A.T.M., cu privire la constatarea caracterului simulat al testamentului autentificat sub nr. 4963/1983 ca inadmisibilă; s-a respins cererea reconvenţională cu privire la constatarea nulităţii absolute a testamentului autentificat sub nr. 4963/1983, ca neîntemeiată şi s-a respins cererea reconvenţională cu privire la reducţiunea testamentului până la limita cotităţii disponibile, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 15 iunie 1983, B.A. a plecat în Italia, unde a şi decedat la data de 15 decembrie 1990. Ca urmare a plecării definitive din ţară, imobilul situat în str. l.A. nr. 31, sector 5, ce a aparţinut în coproprietate reclamantei şi mamei acesteia, a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, în imobil rămânând în calitate de chiriaşi reclamanţii-pârâţi.
Instanţa a constatat că succesiunea defunctei B.A. a fost dezbătută la notariatul de Stat al Sectorului 5 Bucureşti, care a eliberat certificatul de moştenitor nr. 733/26 iunie 1991, conform căruia moştenitoarea defunctei este fiica acesteia - pârâta-reclamantă S.A.A.
Instanţa a reţinut şi că, la data de 13 mai 1983, B.A. a întocmit un testament autentificat prin care a lăsat reclamanţilor-pârâţi A.I., A.T.M. şi A.I.B. toate bunurile mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, instituindu-i legatari universali.
Reclamanţii au arătat şi că au acceptat tacit succesiunea prin preluare de bunuri, respectiv că după moartea lui B.A. au păstrat, în calitate de moştenitori testamentari, bunurile mobile lăsate de aceasta în imobil la plecarea în Italia, iar în anul 1991 au dăruit unei vecine mobilierul Bonanza.
Instanţa a apreciat şi că folosirea şi conservarea bunurilor mobile ce au fost lăsate de defunctă în grija reclamanţilor nu echivalează cu un act de folosinţă a bunurilor succesorale, întrucât bunurile rămase în imobil nu au fost luate de către reclamanţi cu intenţia de a accepta succesiunea, ci erau deţinute de aceştia şi înainte de deschiderea succesiunii fără niciun titlu.
Astfel, potrivit chiar susţinerilor reclamantei, reclamanţii au folosit bunurile existente în locuinţa în care defuncta „le-a făcut intrarea” şi după ce aceasta a plecat în Italia.
Au fost avute în vedere, sub acest aspect, şi scrisorile reclamanţilor către pârâtă şi mama acesteia de după 1990, în care reclamanţii le comunică acestora că „vă aşteaptă tot ce aţi lăsat la locul lor” şi „consecvent înţelegerii noastre la despărţire, noi păstrăm casa şi toate cele lăsate de dvs., aşteptându-vă să reveniţi la Bucureşti”.
II. Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a admis în mod nelegal excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclaman-ţilor-pârâţi în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea calităţii de moştenitori a reclamanţilor, căci, cu privire la acest capăt de cerere, reclamanţii justifică în cauză calitatea procesuală activă, iar existenţa sau nu a calităţii de moştenitori nu ţine de existenţa calităţii procesuale active cu privire la această cerere, ci de temeinicia cererii.
III. Curtea a susţinut următoarele:
Calitatea procesuală activă este una dintre condiţiile care se cer a fi întrunite pentru exerciţiul dreptului la acţiunea în justiţie şi presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi aceea care se pretinde titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
O asemenea concluzie rezidă în mod neechivoc din conţinutul art. 109 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia „oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente”.
In speţă, reclamanţii au pretins că au vocaţie la moştenirea defunctei B.A., exhibând şi un testament autentic pe care îşi fundamentează această pretenţie, şi au solicitat instanţei să constate caracterul concret şi efectiv al acestei vocaţii (prin acceptare tacită), prin capetele de cerere subsecvente formulând cereri care au ca finalitate valorificarea unor drepturi pretins dobândite prin moştenire.
Pe de altă parte, prin art. 650 C. civ. se statuează în sensul că „succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voinţa omului, prin testament”.
Prin raportare la menţionatele solicitări şi susţineri concret făcute de către reclamanţii-pârâţi prin cererea principală de chemare în judecată, cât şi la dispoziţiile legale enunţate, condiţia legitimării procesuale active a reclamanţilor se verifică în speţă.
Analiza asupra conduitei reclamanţilor-pârâţi în perioada ulterioară decesului testatoarei, evaluarea acţiunilor acestora ca fiind sau nu acte de acceptare a moştenirii este una care priveşte substanţa dreptului pretins de aceştia, deci, o veritabilă judecată asupra fondului acţiunii.
Astfel, argumentele dezvoltate de către recurenţi (cu privire la neacceptarea succesiunii defunctei B.A. de către reclamanţii-pârâţi) nu sunt relevante în analiza condiţiei calităţii procesuale active a acestora, condiţia fiind îndeplinită prin însuşi faptul că ei tind la valorificarea unor drepturi pretins a le aparţine.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 222/R din 23 aprilie 2009
| ← Nulitatea certificatului de moştenitor. Calitate procesuală... | Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Calitate... → |
|---|
