Citare. Obligativitatea citării conducătorului auto a cărui culpă concurentă a fost stabilită de instanţă la producerea accidentului
| Comentarii |
|
1. Prin sentinţa civilă nr. 2584/2001, Judecătoria Năsăud a admis în parte plângerea formulată de petenta-contravenientă B.M. împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat la data de 18.04.2001 de Poliţia Rebrişoara şi a dispus înlocuirea sancţiunii de 400.000 lei amendă cu avertisment.
Sentinţa este nelegală, urmare a faptului că a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură sancţionate cu nulitatea, conform art. 105 alin. 2 C. proc. civ.
In speţă, deşi din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie rezultă că în accidentul de circulaţie a fost implicată, alături de autoturismul petentei, şi autosanitara condusă de şoferul P.G., ambele suferind avarii cuprinse în procesul-verbal de contravenţie, instanţa nu a dispus citarea în cauză a acestui ultim conducător auto, deşi aceasta se impunea, în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 32/1968, aplicabile speţei raportat la data săvârşirii faptei (18.05.2001).
Potrivit textului citat „plângerea, împreună cu dosarul cauzei, se trimit de îndată judecătoriei competente, care citează pe cel care a făcut plângerea, organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice altă persoană în măsură să contribuie la rezolvarea justă a cauzei".
în mod greşit instanţa a dispus, la cererea organului constatator, ascultarea acestui conducător auto în calitate de martor, depoziţie care a fost înlăturată apoi, ca fiind subiectivă: A soluţionat şi problema controversată a culpei în producerea accidentului, stabilind în considerentele hotărârii o culpă de 25-30% în sarcina conducătorului auto P.G., fără ca acesta să fie citat şi fără ca aceste probleme să se regăsească în dispozitivul hotărârii.
Pentru aceste motive, prin decizia civilă nr. 426/R/2002, în baza art. 312 C. proc. civ., tribunalul a casat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Trib. Bistriţa-Năsăud, decizia civilă nr. 426/R/2002
| ← Cerere insuficient timbrată. Admitere în parte | Refuzul primirii citaţiei. Respectarea dispoziţiilor privind... → |
|---|
