Conflict de competenţă. Potrivit art. 998 Cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-ll repara".

Comentarii

0

Izvorul obligaţiei de despăgubire îl constituie fapta ilicită comisă de către pârâtă, ceea ce atrage competenţa materială a judecătoriei.

Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 29.160.068 lei şi majorări de întârziere.

Motivându-şi în fapt acţiunea, a arătat că la data de 26 ianuarie 2001 salariaţii săi au descoperit o derivaţie efectuată fraudulos din firida de branşament din care era alimentat un radiator electric. Consumul realizat nu era înregistrat pe contor.

Prin sentinţa civilă nr. 1824 din 21 februarie 2002 Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi cu motivarea că acestei instanţe i-ar aparţine deoarece, ţinând seama de faptul că furnizarea energiei electrice s-a făcut în temeiul unui contract care pentru reclamantă are un caracter comercial, în aplicarea art. 56 din Codul comercial, acest contract are aceeaşi natură şi pentru pârâtă.

La rândul său, Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 1197 din 23 mai 2002, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Galaţi declanşând în acest fel un conflict negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a apreciat că litigiul nu are un caracter comercial deoarece el nu a fost declanşat ca urmare a nerespectării de către pârâtă a clauzelor contractuale ci datorită comiterii unui fapt cu efecte juridice. Cum acest fapt comis de către pârâtă nu are un caracter comercial, competenţa aparţine judecătoriei.

Investită fiind cu soluţionarea acestui conflict Curtea a stabilit că aparţine Judecătoriei competenţa materială în soluţionarea cauzei.

Curtea a apreciat că aceasta este atrasă de normele de competenţă din art. 1 pct. 1 Cod proc.civ. şi că izvorul obligaţiei de despăgubire nu îl constituie contractul de furnizare a energiei electrice care, pentru reclamantă, are, într-adevăr, un caracter commercial, ci fapta ilicită comisă de către pârâtă pentru care aceasta ar răspunde în temeiul art. 998 şi 999 C.civ. Izvorul raportului juridic concret invocat de către reclamantă îl constituie, aşadar, delictul civil şi nicidecum contractul.

( Sentinţa civilă nr. 110/2002 )

Mijloacele de probă

← Conflict negativ de competenţă. Cerere greşit perimată de...		Obiecţiuni asupra concluziilor raportului de expertiză;... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Competenţa materială de soluţionare a unei acţiuni în revendicare aparţine judecătoriei, dacă persoana îndreptăţită nu a precizat că doreşte să se facă aplicarea art. 47 din Legea 10/2001. Competenţa materială de soluţionare a unui litigiu având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare aparţine judecătoriei. Hotărâre pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe Conflict negativ de competenţă. Cerere greşit perimată de judecătorie. Recurs admis de tribunal cu consecinţa trimiterii spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Obiecţiuni asupra concluziilor raportului de expertiză; art.168 şi 212 C. proc. civilă Nulitatea raportul de expertiză în condiţiile în care acesta a fost făcut fără citarea legală a părţilor - art. 208 pct.l C. proc. civ. Casare cu trimitere - soluţionarea cauzei cu lipsă de procedură Comunicarea citaţiilor persoanelor juridice. Art. 92 ind. cod procedură civilă.