Obiecţiuni asupra concluziilor raportului de expertiză; art.168 şi 212 C. proc. civilă
Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 17/2001 Curtea a admis recursul declarat de pârâţii reclamanţi I.V. şi I.I. împotriva deciziei civile nr. 942/2000 pe care a casat-o, la fel şi sentinţa civilă nr. 3137/2000 a Judecătoriei Focşani, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Judecătoria
Focşani.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că obiectul acţiunii ce a format dosarul nr. 16/2000 1-a constituit acţiunea posesorie şi grăniţuirea suprafeţelor de teren deţinute de reclamanta B.L., care a susţinut că pârâţii I.V. şi I.I. i-au acaparat în 1999 o suprafaţă de aproximativ 150 mp teren silişte, terenul fiind proprietatea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 3137/2000 Judecătoria Focşani a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să lase reclamantei în deplină posesie şi paşnică folosinţă suprafaţa totală de 10,51 mp teren, conform raportului de expertiză. S-a admis în parte şi cererea reconvenţională a pârâţilor, stabilindu-se linia de hotar între cele două proprietăţi. S-a respins capătul de cerere privind revendicarea formulat de pârâţi prin cererea reconvenţională.
Acţiunea s-a admis în temeiul dispoziţiilor art. 674 şi 584 Cod civil.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii care au susţinut că, în mod greşit instanţa de fond i-a decăzut din proba cu martori, nu a ţinut seama de obiecţiunile aduse raportului de expertiză şi că, deşi au formulat cerere reconvenţională prin care revendicau 300 mp, aceasta s-a respins doar prin procedura de comparare a posesiilor.
Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr. 942/2000, a respins ca nefondat apelul întrucât s-a apreciat că probele administrate s-au interpretat corect, că prin hotărârea pronunţată toate capetele de cerere au fost soluţionate.
Nemulţumiţi şi de această decizie, pârâţii au declarat recurs invocând netemeinicia şi nelegalitatea hotărârilor pronunţate, motivând că instanţele nu au avut în vedere obiecţiunile la raportul de expertiză, în sensul că linia de hotar nu a fost corect stabilită iar terenul deţinut reprezintă moştenire de la părinţi.
Recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ. este întemeiat şi a fost admis în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. întrucât din analiza deciziei, prin prisma criticilor făcute, a reieşit că într-adevăr instanţa de fond, deşi a luat la cunoştinţă de obiecţiunile formulate, nu s-a mai pronunţat asupra acestora şi nici asupra cererii privind efectuarea unei noi expertize, deşi îi revenea această obligaţie în temeiul dispoziţiilor art. 168 şi 212 C. proc. civ.
Prin nesocotirea textelor de lege susmenţionate, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv ce a impus admiterea recursului, casarea celor două hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor analiza toate aspectele invocate.
(decizia civilă nr. 17/R/09.01.2001 )
← Conflict de competenţă. Potrivit art. 998 Cod civil „orice... | Nulitatea raportul de expertiză în condiţiile în care acesta... → |
---|