Contestaţie în anulare. Părţi
| Comentarii |
|
Părţile în cadrul contestaţiei în anulare sunt părţile care au participat la judecata procesului soluţionat şi succesorii acestora.
Nefiind parte în procesul finalizat prin hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, contestatorul nu îşi poate valorifica pretenţiile pe calea extraordinară de atac, chiar dacă ar fi avut interes să participe la judecata cauzei.
(Decizia nr. 1392 din 10 mai 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Judecătoria Giurgiu, la 7.04.2000, contestatorii L.I., M.V., D.I., D.M., D.C. şi D.G., în calitate de moştenitori ai defunctului D.T., au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii D.L. şi D.N., anularea Sentinţei civile nr. 1109 din 10.03.1998, rămasă irevocabilă la 7.02.2000.
în motivarea contestaţiei, aceştia au arătat că defunctul D.T. a deţinut pe raza comunei C., sat V.T., suprafaţa de 23.000 mp teren, ce trebuia împărţit la cei 7 copii, revenind fiecăruia suprafaţa de 3371 mp.
Judecătoria Giurgiu a pronunţat Sentinţa civilă nr. 9908 din 19.05.2000, prin care s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii invocate de D.N. şi s-a respins contestaţia în anulare.
împotriva acestei sentinţe au formulat apel contestatorii L.I., M.V., D.V., D.M., D.G., D.L., D.C. şi D.M., care au invocat faptul că Sentinţa civilă nr. 1109/1998 a Judecătoriei Giurgiu este irevocabilă; ca urmare, greşit s-a respins contestaţia, fiind admisă excepţia inadmisibilităţii.
S-a susţinut că în procesul de partaj nu a fost citat D.M., împărţindu-se masa succesorală numai la 6 moştenitori, deşi aveau vocaţie 11.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia civilă nr. 787 din 17.10.2000, a respins ca nefondat apelul contestatorilor, înlăturând motivarea instanţei de fond din Sentinţa civilă nr. 1908 din 19.05.2000 şi reţinând că hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, respectiv Sentinţa civilă nr. 1109/1998, a rămas irevocabilă.
S-a apreciat, totodată, că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare este legală şi temeinică, faţă de dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură civilă, întrucât nu s-a invocat nici unul din motivele prevăzute de art. 317 din Codul de procedură civilă, motive ce ar fi putut fi invocate prin cererea de recurs.
Instanţa de apel a reţinut că motivul privind soluţionarea procesului de partaj cu lipsă de procedură faţă de moştenitorul D.M. nu a fost invocat prin contestaţia în anulare, ci doar în apelul formulat împotriva sentinţei prin care s-a respins contestaţia.
împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs contestatorii D.V., L.I., D.M., D.G., M.V., D.I., D.M., D.C. şi D.G. la 23.11.2000.
Prin motivele de recurs depuse la 23.01.2001, s-a criticat decizia ca nelegală şi netemeinică, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, precum şi nulitatea absolută a deciziei, în raport de dispoziţiile art. 797 din Codul civil, întrucât sentinţa nu a fost pronunţată în contradictoriu cu toţi moştenitorii.
S-a solicitat înlăturarea susţinerii tribunalului, în sensul că, prin contestaţia în anulare depusă la judecătorie, nu s-a invocat lipsa de procedură cu D.M.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul contestatorilor este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sentinţa civilă nr. 1109 din 10.03.1998, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 461 din 21.05.1999 a Tribunalului Giurgiu şi prin respingerea recursului declarat împotriva deciziei menţionate prin Decizia civilă nr. 481 din 7.02.2000 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, a fost pronunţată în contradictoriu cu moştenitorii D.N., D.V.', D.M., D.G., L.I., D.L., D.I., D.D.G., D.C. şi M.V., cărora li s-au atribuit diferite suprafeţe de teren, conform raportului de expertiză efectuat în cauză şi omologat de Judecătoria Giurgiu.
Astfel, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare nu a fost pronunţată în contradictoriu cu D.M., fiul lui D.D., decedat, la rândul său moştenitor al lui D.T.
Ca atare, nefiind parte în procesul finalizat prin hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, D.M. nu îşi putea valorifica pretenţiile pe calea unei căi extraordinare de atac.
D.M. nu a făcut dovada că ar fi intervenit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 49 din Codul de procedură civilă, respectiv că ar fi depus o cerere de intervenţie în interes propriu pentru valorificarea drepturilor sale cuvenite din succesiunea defunctului D.T.
Instanţa de apel a reţinut astfel corect că prin contestaţia în anulare nu s-a invocat vreo lipsă de procedură cu vreunul dintre moştenitorii părţi în dosar.
Totodată, s-a apreciat corect că celelalte motive de apel, în sensul că la partaj nu s-ar fi ţinut seama de toţi moştenitorii defunctului, iar atribuirea loturilor nu ar fi echitabilă, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 317 din Codul de procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente se va aprecia că decizia recurată este legală şi temeinică şi se va respinge recursul contestatorilor ca nefondat.
| ← Contestaţie în anulare. Strămutarea judecării cauzei după... | Contestaţie în anulare. înţelesul noţiunii de "greşeală... → |
|---|
