Contestaţia la executare. Condiţii de admisibilitate.

Potrivit disp. art. 401 pct. 2 din Codul de procedură civilă, orice terţă persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un drept real asupra bunului urmărit poate formula contestaţie la executare în termenul prevăzut de lege.

Prin decizia civilă nr. 1013/26 august 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admis recursul intimatei M.V. şi a fost modificată decizia civilă nr. 271/26 mai 2003 a Tribunalului Vrancea şi sentinţa civilă nr. 1457/6 decembrie 2002 a Judecătoriei Panciu în sensul că a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de petentul P.V. Pentru a pronunţa această decizie Curtea a reţinut faptul că petentul nu a făcut dovada ca este proprietarul combinei marca C.P. supusă executării silite. S-a arătat în decizie că petentul, în dovedirea dreptului de proprietate, a depus la dosar copia unui act de vânzare cumpărare, scris în limba germană care a fost ulterior tradus, din conţinutul acestuia rezultând faptul că actul constituie o mostră şi nu produce efecte juridice.

Deşi i s-a pus în vedere să depună originalul contractului, contestatorul a refuzat motiv pentru care instanţa a apreciat că nu este proprietarul combinei supusă executării silite. Pentru aceste considerente în temeiul disp. art. 312 în ref la art. 296 din codul de procedură civilă recursul intimatei a fost admis în sensul celor arătate mai sus.

(Decizia civilă nr. 103/R/26.08.2003 )

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţia la executare. Condiţii de admisibilitate.