Stingerea datoriei prin piaţă constituie un motiv de admitere a contestaţiei la executare.
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 11137/ 2000CNCFR "N" S. A. Galaţi a formulat contestaţie împotriva formelor de executare silită pornite în baza sentinţei civile nr. 664/1998 de către intimata UCM Reşiţa susţinând că debitul a fost stins prin plată.
Prin sentinţa civilă nr. 10182 din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Galaţi a fost respinsă contestaţia reţinându-se faptul că petenta invocă cauze existente înainte de rămânerea definitivă a titlului executoriu.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea care a susţinut că stingerea datoriei a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Prin decizia civilă nr. 48 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Galaţi a fost respins ca nefondat apelul contestatoarei reţinându-se, în esenţa, faptul că stingerea datoriei trebuie invocată în cursul soluţionării fondului cauzei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea care a invocat aceleaşi motive susţinute şi cu ocazia judecării apelului.
Prin decizia civilă nr. 1000 din 27 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis recursul debitoarei, a fost modificată decizia tribunalului şi schimbată sentinţa primei instanţe în sensul admiterii contestaţiei şi anulării formelor de executare.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 399 pct. 1 din Codul de procedură civilă, se poate face contestaţie la executare şi atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, aceasta putând fi făcută de cei vătămaţi prin executare. Aşa cum a arătat şi creditoarea, debitul a fost stins prin compensare astfel că, susţinerile debitoarei au fost pe deplin dovedite. A respinge contestaţia de faţă înseamnă a da posibilitatea executării debitoarei de două ori, încălcându-se principiul îmbogăţirii fară justă cauză. S-a reţinut de către instanţă că, după pronunţarea hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi înainte de rămânerea definitivă a acesteia, debitul a fost stins prin forma convenită de părţi.
în aceste condiţii, debitoarea era îndreptăţită să formuleze contestaţia la executare în momentul în care s-a încercat executarea silită a acesteia.
Pentru motivele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1,2 şi 3 din Codul de procedură civilă, recursul declarat de debitoarea CNFR „N" S.A. Galaţi a fost admis, în sensul celor arătate mai sus.
( Decizia civilă nr. 1000/R/27.08.2002 )
| ← Contestaţia la executare. Condiţii de admisibilitate. | Acţiunea civilă. Condiţia interesului legitim pentru... → |
|---|
