Contestaţie în anulare specială. Greşeală materială. înţeles

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

în materia contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă, noţiunea de "greşeală materială" are înţelesul unei greşeli materiale esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată. Pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

(Decizia nr. 249 din 28 ianuarie 2002 - Secţia a IlI-a civilă)

Intimata-reclamantă M.C. a formulat contestaţie în anulare, potrivit art. 318 din Codul de procedură civilă, împotriva Deciziei civile nr. 1945/2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin care s-au admis recursurile declarate de recurenţii V.A., V.E., F.D. şi F.R. împotriva Deciziei civile nr. 658/2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, decizie care a fost modificată în parte, în sensul că au fost admise cererile formulate de pârâţi şi a fost schimbată în totalitate sentinţa civilă, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei M.C.
în motivarea contestaţiei, s-a arătat că instanţa de recurs a pronunţat o decizie nelegală, întrucât în recurs pârâţii s-au cantonat numai pe aspectul nulităţii contractului, nepunând în discuţie aspectul revendicării, astfel că respingerea acţiunii, în integralitatea ei, s-a datorat unei erori materiale.

Curtea a reţinut că nu poate fi primită contestaţia în anulare formulată în temeiul art. 318 din Codul de procedură civilă, nefiind întrunite cerinţele acestui text de lege.

Din probele dosarului s-a constatat că prin decizia pronunţată în recurs, şi contestată, instanţa de recurs a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 lit. d, art. 46 alin. (2) şi art. 47 din Legea nr. 10/2001, că părţile au fost'de bună-credinţă la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare (atât vânzătorii, cât şi cumpărătorii), contractele fiind încheiate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.

Potrivit art. 318 din Codul de procedură civilă, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Noţiunea de greşeală materială are înţelesul de greşeală materială esenţială, adică aceea care să fi determinat soluţia instanţei.

Pe calea contestaţiei în anulare specială, nu pot fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

Curtea a constatat că, în recursul promovat de pârâţi, contestatoarea M.C. a depus întâmpinare, invocând reaua-credinţă a pârâţilor la încheierea contractelor şi împrejurarea că obiectul acţiunii îl constituie revendicarea imobilului în litigiu, pârâţii au dobândit bunul de la un "non dominus", iar apărările din întâmpinare ale contestatoarei-intimate au fost analizate în decizia contestată, nefiind identificată vreuna din cauzele care să justifice, pe calea de atac în cauză, din perspectiva dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, reformarea deciziei pronunţate în recurs, fiind inadmisibilă reaprecierea probelor.

Pe cale de consecinţă, Curtea a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de intimata-recurentă M.C

← Contestaţie în anulare specială. Omisiune de pronunţare...  Contestaţie în anulare specială. Greşeală materială →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie în anulare specială. Greşeală materială. înţeles