Cuxele şi dreptul de exploatare temporară a unui bun (concesiunea). Regim juridic. Legea nr. 10/2001. Incidenţă
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, art. 6
Legea nr. 10/2001 prevede că se acordă măsuri reparatorii persoanelor îndreptăţite proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum şi persoanelor fizice, asociaţi ai persoanelor juridice care deţineau$ imobilele şi alte active în proprietate, la data preluării lor în mod abuziv.
Părţile de participare la asociaţiile miniere intitulate cuxe, potrivit Regulamentul de aplicare a Legii minelor din 28 martie 1929, nu confereau titularului un drept de proprietate asupra minelor, ci doar dreptul de a participa la averea indivizibilă a societăţii, cu caracter mobiliar, caracter menţinut şi în cazul în care toate cuxele asociaţiei miniere se găseau ori ajungeau în posesiunea unei singure persoane, cuxa fiind un efect cu valoare nedefinită, cu caracter mobiliar. Asociatul avea dreptul să participe la veniturile asociaţiunii proporţional cu numărul cuxelor pe care le poseda şi în aceeaşi proporţie era obligat să contribuie la cheltuielile asociaţiei ori de câte ori era nevoie.
C.A Alba-lulia, Secţia civilă decizia nr. 189/A din 06 iunie 2007
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalul Hunedoara la data de 26.07.2006 reclamanţii F.C., F.A., R.E., R.R., R.I., R.V.H., C.L., K.C.,
G.V., M.T., M.I., C.V. au chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi a Fierului M. SA Deva, solicitând anularea dispoziţiei 94/2006 emisă de pârâtă şi restituirea în natură a 45 de cuxe miniere având ca obiect exploatarea minieră Ciungani sau a se dispune măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 38/2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 1804/97/2006 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut că potrivit art. 264 din Legea minelor din 28.03.1929 şi art. 50 din Regulamentul de aplicare al art. 264, toate asociaţiile miniere constituite pe bază de cuxe, existente la promulgarea legii pentru modificarea legii minelor din 1924 cu drepturile lor de exploatare şi explorare conform art. 7-11 din Regulament, vor funcţiona mai departe în condiţiile în care au fost constituite. Din aceste prevederi reiese că dreptul de concesiune, respectiv dreptul de exploatare aparţine asociaţiei miniere şi nu fiecărui deţinător de cuxe în mod individual. Cuxa conferă titularului său dreptul de a participa la averea indivizibilă a asociaţiei, ea este un efect cu valoare nedefinită cu caracter mobiliar şi îşi menţine acest caracter şi în cazul în care toate cuxele asociaţiei se găsesc în posesia unei singure persoane. Prin urmare, nici dreptul de concesiune ca drept real imobiliar şi cu atât mai puţin titlul de cuxă, care are caracter mobiliar nu constituie obiectul Legii nr. 10/2001, neregăsindu-se în enumerarea din art. 2 al legii.
împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii care au solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond sau schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
în expunerea motivelor de apel s-a arătat că prima instanţă nu a analizat fondul cauzei în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., atâta timp cât a reţinut că reclamanţii nu au calitate procesuală activă întrucât dreptul de concesiune, respectiv de exploatare aparţine numai asociaţiei miniere şi nu deţinătorilor de cuxe în mod individual. Această reţinere este greşită, deoarece, potrivit art. 54 din Legea minelor din 1929, persoanele fizice proprietari de cuxe au dreptul de a participa la averea asociaţiei. în prezent, legislaţia în vigoare nu mai permite înfiinţarea de asociaţii miniere, astfel încât este evident că au calitate procesuală activă numai proprietarii de cuxe sau moştenitorii acestora.
In ceea ce priveşte fondul cauzei, obiectul notificării este retrocedarea dreptului de concesiune, care este un atribut al dreptului de proprietate şi cum actuala lege a minelor nu permite retrocedarea în natură, este evident că reclamanţii-apelanţi au dreptul la măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 189/A/6.06.2007 C.A. a respins apelul reclamanţilor ca nefondat, pentru considerentele care urmează:
în primul rând este de menţionat că, susţinerea apelanţilor în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, este neîntemeiată. Nicăieri în cuprinsul sentinţei nu se face vorbire de lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor aşa cum arată aceştia în cererea de apel, astfel încât nu se pune problema aplicării art. 297 alin. (1) C. proc. civ., fiind nefondată cererea acestora de desfiinţare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei. Dimpotrivă, instanţa de fond a reţinut că, din procesele verbale nr. 105/1936 şi 107/1936 reiese că, numiţii J.I.T., O.P.M., R.A., R.P. şi R.M. au moştenit 1/6 părţi din 45 de cuxe la Asociaţia Minieră pe Cuxe Pirita Ciungani, succesorii acestora fiind reclamanţii.
în ceea ce priveşte fondul cauzei se constată că sentinţa Tribunalului este legală şi temeinică şi nu există motive pentru a fi schimbată. în mod corect a reţinut Tribunalul că, nici dreptul de concesiune ca drept real imobiliar şi cu atât mai puţin titlul de cuxă, care are caracter mobiliar, nu constituie obiectul Legii nr. 10/2001, neregăsindu-se în enumerarea din art. 2 al legii.
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data efectuării notificării „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii, inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora”.
Modificat prin Titlul I, art. I, pct. 10 din Legea nr. 247/2005, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 are, în prezent, următorul conţinut: „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare din destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii.
Potrivit alin. (2) al art. 6 din Legea nr. 10/2001, „măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse”.
în cadrul acestui context legislativ, s-a constatat că părţile de participare la asociaţiile miniere, intitulate cuxe, potrivit Regulamentul de aplicare a Legii minelor din 28 martie 1929, nu confereau titularului un drept de proprietate asupra minelor, ci doar dreptul de a participa la averea indivizibilă a societăţii, cu caracter mobiliar, caracter menţinut şi în cazul în care toate cuxele asociaţiei miniere se găseau ori ajungeau în posesiunea unei singure persoane, cuxa fiind un efect cu valoare nedefinită, cu caracter mobiliar. Asociatul avea dreptul să participe la veniturile asociaţiunii proporţional cu numărul cuxelor pe care le poseda şi în aceeaşi proporţie era obligat să contribuie la cheltuielile asociaţiei ori de câte ori era nevoie.
Atât Legea minelor nr. 85/2003, ca de altfel şi Legea minelor din anul 1929 prevăd în art. 1 că resursele miniere situate pe teritoriul ţării şi în subsolul ţării şi al platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin Statului Român.
Pe cale de consecinţă, zăcămintele erau şi sunt, aşadar, ale statului, însă exploatarea lor se putea face, conform art. 4 din Legea minelor din 1929 şi de către particulari, pe baza concesiunii acordate de stat „proprietarilor de cuxe”, aceştia fiind de fapt titularii unor drepturi miniere. Cu alte cuvinte, drepturile de minerit ori contractele de concesiune pe baza cărora particularii puteau exploata aurul, pe o perioadă determinată de timp, erau denumite cuxe.
Pe de altă parte, concesiunile de la mina „P.C. ” solicitate de reclamanţi, nu sunt imobile în sensul Legii nr. 10/2001. Concesiunea se face în temeiul unui contract prin care o persoană, numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată unei alte persoane, numită concesionar, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi sau a unui serviciu public în schimbul unei redevenţe. Aşadar, prin concesiune, nu se transmite dreptul de proprietate asupra unui bun.
Or, Legea nr. 10/2001 prevede că se acordă măsuri reparatorii persoanelor îndreptăţite, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum şi persoanelor fizice, asociaţi ai persoanelor juridice care deţineau imobilele şi alte active în proprietate, la data preluării lor în mod abuziv.
In considerarea celor ce preced, cum părţile de participare la asociaţiile miniere (cuxele), ca şi drepturile izvorâte din concesiunile miniere, au avut un caracter exclusiv mobiliar, neputând deveni imobile nici măcar prin încorporaţiune, se constată că, în mod corect pârâta CNCAF M. SA Deva a respins notificarea reclamanţilor nr. 127/14.02.2002, prin Dispoziţia nr. 94/19.06.2006, şi de asemenea, Tribunalul Hunedoara, în mod corect a respins contestaţia împotriva acestei dispoziţii, deoarece nici cuxele nici dreptul de exploatare temporară a unui bun (concesiunea) nu formează obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
| ← Contestaţie în anulare. Termen de exercitare. Invocarea... | Deciziile sau dispoziţiile având ca obiect acordarea de... → |
|---|
