Contract de donaţie. Nulitatea donaţiei făcută statului, prin organele sale reprezentative
| Comentarii |
|
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 5049 din 30.09.2002 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 923 din 17.03.2003 a Curţii de Apel Craiova), a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în constatarea nulităţii relative şi a respins acţiunea formulată de B.I. împotriva Consiliului Local Drobeta Turnu Severin prin Ministerul Finanţelor şi D.G.F.P. Mehedinţi, prin care aceasta solicita să se dispună anularea contractului de donaţie autentificat, prin care era donat statului un teren.
în motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că a donat acest teren, primind în schimb o locuinţă. Acesta a arătat că a avut consimţământul viciat, fiind constrânsă moral atât de iminenţa actului de expropriere (deoarece zona unde se afla terenul era supusă sistematizării), cât şi de necesitatea obţinerii unei locuinţe, în condiţiile în care avea în întreţinere copii minori, arătând totodată că donaţia este lipsită de cauză.
Instanţa a reţinut că prin acţiunea formulată reclamanta a invocat atât cauza de nulitate absolută - lipsa cauzei -, cât şi cauza de nulitate relativă - vicierea consimţământului său.
în privinţa nulităţii relative acţiunea este prescrisă deoarece vicierea consimţământului prin violenţă dă naştere unui drept la acţiune prescriptibil în termenul general de prescripţie de 3 ani, stabilit de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Termenul a început să curgă din anul 1990, când a încetat violenţa exercitată de vechiul regim, astfel că acţiunea putea fi introdusă până la sfârşitul anului 1993.
Nulitatea absolută a donaţiei pentru lipsa cauzei nu este întemeiată, deoarece prin dispoziţiile art. 967 C. civ. s-au instituit prezumţii, şi anume prezumţia de valabilitate a cauzei şi prezumţia de existenţă a cauzei, prezumţii relative, în sensul că partea care invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie să dovedească aceasta pentru a răsturna prezumţia.
Faţă de interesul pe care îl avea reclamanta la momentul realizării donaţiei, de a obţine o locuinţă în schimbul terenului donat, instanţa a apreciat că la momentul încheierii actului de donaţie reclamanta a cunoscut natura actului juridic încheiat, acţionând cu intenţia de a gratifica, astfel că nu se poate reţine lipsa sau ilicitatea cauzei.
Jud. Drobeta Turnu Severin, sentinţa civilă nr. 5049 din 30.09.2002
Notă: Prin decizia civilă nr. 351/2.12.2002, Tribunalul Mehedinţi a admis apelul declarat în cauză, constatând nulitatea donaţiei, apreciind că în speţă lipseşte intenţia de a gratifica, în realitate scopul urmărit de petentă în momentul încheierii actului de donaţie fiind acela al unei contraprestaţii, respectiv un apartament în care să locuiască.
Şi sub aspectul nulităţii relative, bazate pe vicierea consimţământului petentei, consimţământ smuls prin violenţă psihică - întrucât terenul intrând în planul de sistematizare urma să fie expropriat - în mod greşit instanţa de fond a procedat la admiterea excepţiei de prescripţie a introducerii acţiunii, de vreme ce Legea nr. 10/2001 procedează la o repunere în termenul de 3 ani pentru astfel de acţiuni.
Curtea de apel a înlăturat această din urmă susţinere a instanţei de apel, apreciind că dispoziţiile art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001 se referă la anularea unor acte de donaţie către stat în baza unor acte speciale sau hotărâri judecătoreşti irevocabile obţinute anterior apariţiei legii (PMI).
