Credit bancar. Recuperarea sumei datorate. Identitate de părţi. Autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
Faptul că reclamanta creditoare a promovat o nouă acţiune împotriva asociatului unic al societăţii debitoare, raportându-se la această calitate a pârâtei, nu este de natură să înfrângă autoritatea de lucru judecat a sentinţei prin care debitoarea, persoană fizică, a fost obligată în solidar cu societatea debitoare la plata creditului restant şi a dobânzilor bancare, în calitate de garant ipotecar.
I.C.C.J., s. com., decizia nr.800 din 10 februarie 2005,
Reclamanta B.I.R., Sucursala zonală Timişoara, prin lichidator SC R.V.A. SA, a solicitat obligarea pârâtei D.I., în calitate de administrator şi asociat unic al SC G.I. SRL Coştei, la plata creditului restant şi dobânzi aferente.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul de credit din 26 ianuarie 1996, a acordat SC G.I. SRL Coştei, un împrumut pentru care asociatul unic al societăţii, T.I.A. (în prezent D.I.), a prezentat drept garanţie imobilul situat în localitatea Coştei, Str. P., proprietatea sa.
Imobilul respectiv a fost constituit drept garanţie prin contractul de ipotecă din 25 ianuarie 1996.
Ulterior, s-a încheiat contractul din 26 februarie 1996, adiţional la contractul de împrumut din 26 ianuarie 1996, iar contractul de ipotecă a fost încheiat pentru garantarea unei sume de bani.
Deoarece societatea nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, reclamanta a formulat acţiune în pretenţii, iar Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 1164 din 14 noiembrie 1996, a obligat societatea debitoare SC G.I. SRL Coştei, în solidar cu garanţii T. V.I. şi T.I.A., la plata creditului nerambursat plus dobânzile bancare.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2001, Judecătoria Lugoj a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 1164 din 14 noiembrie 1996, prin intermediul executorului bancar al BIR.
Executorul bancar a valorificat, prin licitaţie publică, imobilul proprietatea garanţilor, iar pentru creanţa rămasă restantă, reclamanta a precizat că debitoarea nu mai poate fi urmărită în procedura de executare silită şi nici lichidată judiciar, conform Legii nr. 64/1995, deoarece societatea a fost radiată din data de 19 decembrie 2001, conform Legii nr. 314/2001.
Reclamanta a motivat că recuperarea diferenţei de creanţă rămase neachitată o face prin prezenta acţiune formulată împotriva asociatului unic al societăţii debitoare, respectiv doamna D.I.A., fostă T., în temeiul art. 223 alin.(2), art. 231 şi art. 228 din Legea nr. 31/2001.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 2869 din 4 septembrie 2003, a respins acţiunea reclamantei BIR, Sucursala Timişoara împotriva pârâtei D.I.A.
Prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1164 din 13 noiembrie 1996, pârâta D.I.A. (fostă T.) a fost obligată în solidar cu societatea debitoare la plata creditului restant şi dobânzile aferente, astfel că în cauză există un titlu executoriu şi, ca atare, acţiunea a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat şi ca neîntemeiată, privind dobânzile în continuare solicitate de creditoare, până la achitarea debitului restant, cu motivarea că pârâta, în calitate de garantă, şi-a asumat responsabilitatea doar pentru suma pretinsă şi nu poate fi răspunzătoare pentru alte despăgubiri.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, prin lichidator, calea de atac fiind calificată de instanţă ca fiind apel, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 58/2003.
Prin decizia civilă nr. 8 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul reclamantei, reţinând că instanţa de fond a admis în mod corect
excepţia autorităţii lucrului judecat şi a fost înlăturată susţinerea apelantei, potrivit căreia pârâta a fost chemată în judecată în calitate de asociat unic al fostei societăţi debitoare, iar nu în calitate de girant al acestei societăţi, reţinându-se că pârâta poate răspunde în mod legal numai în calitate de girant ipotecar, în condiţiile contractului de credit şi al contractului de ipotecă.
Reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susţinând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1201 C. civ., deoarece a chemat în judecată pârâta în calitate de asociat unic al SC G.I. SRL, în conformitate cu art. 223 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, că nu putea declanşa procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, deoarece societatea era radiată din anul 2001.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că în mod corect instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că, în speţă, există autoritate de lucru judecat conform art. 1201 C. civ., întrucât există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză juridică, între litigiul care a format obiectul dosarul Tribunalului Timiş, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1164 din 14 noiembrie 1996 şi litigiul de faţă.
Faptul că reclamanta a promovat o nouă acţiune împotriva asociatului unic al SC G.I. SRL nu este de natură să înfrângă autoritatea lucrului judecat a sentinţei nr. 1164 din 14 noiembrie 1996, prin care pârâta a fost obligată în solidar cu societatea debitoare SC G.I. SRL la plata creditului restant şi la plata dobânzilor bancare.
în această situaţie, reclamanta, care era în posesia titlului executoriu, sentinţa nr. 1163 din 14 noiembrie 1996, avea posibilitatea să recupereze datoria de la societate, fie pe calea executării silite, fie pe calea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995.
în consecinţă, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← Recuperarea integrală a debitului restant. Dobânzi curse... | Credit ipotecar, inaplicabiiitatea solidarităţii garantului... → |
|---|
