Plată parţială efectuată de garantul ipotecar. Dobânzi. Imputaţia plăţii
| Comentarii |
|
Garanţii ipotecari au garantat nu numai o sumă într-un anumit cuantum din creditul acordat, ci şi dobânda aferentă acestuia, astfel încât nu pot invoca stingerea datoriei în situaţia în care din chitanţa eliberată rezultă că obiectul plăţii il reprezintă dobânda aferentă creditului, ceea ce reprezintă, practic, o concretizare a regulilor imputaţiei plăţii, în sensul că suma plătită se impută cu întâietate asupra dobânzilor, conform art. 1111 C. civ.
C.S.J., s. com., decizia nr. 3138 din 24 iunie 2003,
Tribunalul Mureş, Secţia comercială, prin sentinţa nr. 72 din 21 ianuarie 2000, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.B., sucursala Alba lulia şi a obligat, în solidar, pe pârâţii M.l. şi M.R., C.E. şi C.O. la plata sumelor de: 4.000.000 lei credit restant, 18.080.268 lei dobândă aferentă, 3.524.732 lei cheltuieli de judecată, în baza şi în limita contractelor de garanţie încheiate de aceştia pentru restituirea creditului restant, în sumă de 8.000.000 lei, acordat de bancă la 14 octombrie 1994 pârâtului M.l.
Prin decizia nr. 618 din 23 octombrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâta garantă C.O. împotriva sentinţei.
Schimbând în parte sentinţa, a respins, ca nefondată, acţiunea promovată de reclamanta C.B., sucursala Alba lulia, împotriva pârâtei garante C.O., menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în motivarea deciziei, că reclamanta C.B. a acordat, prin contractul de credit nr. 10 din 14 octombrie 1994, un împrumut de 8.000.000 lei, cu termen de rambursare la data de 25 octombrie 1995, Asociaţiei Familiale T.M. din Târnăveni, împrumut a cărui restituire a fost garantată, până la concurenţa sumei de 4.000.000 lei, prin contract de ipotecă şi de soţii C.O. şi C.E.
La data de 8 iunie 1998, pârâta garantă C.O. a plătit suma de 4.000.000 lei, iar cum din contractul de ipotecă rezultă că s-a garantat restituirea unui împrumut acordat persoanei fizice M.L, iar nu Asociaţiei Familiale T.M., acţiunea faţă de această garantă s-a apreciat a fi neîntemeiată.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta C.B., solicitând casarea acesteia, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea sentinţei tribunalului.
Se critică decizia pentru greşita apreciere a probelor, deoarece pe chitanţa de plată a sumei de 4.000.000 lei, eliberată intimatei, s-a înscris ca obiect al plăţii „dobânzi", precum şi pentru neaplicarea prevederilor art. 1111 C. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Prin contractul de credit nr. 10 din 14 octombrie 1994, reclamanta C.B. a acordat Asociaţiei Familiale T.M., reprezentată prin administratorii M.l. şi M.R., un credit de 8.000.000 lei, iar restituirea lui a fost garantată şi de intimaţii C.O. şi C.E., care au semnat contractul de împrumut, aceştia încheind şi contractul de ipotecă, autentificat sub nr. 24964 din 13 octombrie 1994, prin care se obligau să garanteze împrumutul de 4.000.000 lei şi dobânzile aferente cu imobilul proprietate personală.
Intimaţii nu contestă acest lucru, dar opun chitanţa nr. 21484 din 8 iunie 1998, care reprezintă, susţin aceştia, dovada plăţii sumei de 4.000.000 lei, a cărei restituire au garantat-o.
Este de observat, însă, că intimaţii au garantat nu numai o sumă într-un anumit cuantum, dar şi dobânda aferentă acesteia, iar din chitanţa invocată rezultă că obiectul plăţii îl reprezintă dobânda creditului acordat Asociaţiei Familiale T.M., ceea ce reprezintă, practic, o concretizare a regulilor imputaţiei plăţii, în sensul că suma plătită se impută cu întâietate asupra dobânzilor, conform art. 1111 C. civ.
Prin urmare, greşit instanţa de apel a stabilit că suma de 4.000.000 lei reprezintă plata sumei garantate, situaţie în care s-a admis recursul declarat de reclamantă, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare, pentru a se determina dobânda aferentă cotei-părţi din creditul garantat de 4.000.000 lei, urmând a se constata sau nu plătită suma prin chitanţa eliberată de reclamantă la 8 iunie 1998.
| ← Nedeterminarea cuantumului penalităţilor. Sancţiune | Recuperarea integrală a debitului restant. Dobânzi curse... → |
|---|
