Credit garantat prin ipotecă convenţională. Cerinţa formei autentice, ad validitatem, a garanţiei. Nerespectare. Consecinţe
| Comentarii |
|
întrucât, conform prevederilor art 1772 C. civ., ipoteca convenţională nu poate fi constituită decât prin act autentic, condiţie de validitate a convenţiei ce nu a fost îndeplinită, clauza inclusă în contractul de credit, referitoare la garanţia imobiliară, este nulă
absolut, lipsindu-i obiectul, cerinţă esenţială prevăzută de art. 948 C. civ.
I.C.C.J., s. com., decizia nr. 225 din 22 ianuarie 2002,
Tribunalul Alba lulia, prin sentinţa civilă nr. 1040 din 3 decembrie 1999, a respins acţiunea reclamanţilor SC A.N. SRL şi a persoanelor fizice R.E., R.A. şi R.D. împotriva pârâtei Dacia Felix — Sucursala Alba lulia, prin care se cerea să se constate nulitatea contractului de credit din septembrie 1993 completat prin act adiţional, a contractului de garanţie imobiliară Iară număr anexă la primul contract şi a contractului de ipotecă, asupra imobilului situat în Alba lulia, cu motivarea că societatea reclamantă nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii, iar contractul de ipotecă este legal încheiat.
Curtea de Apel Alba lulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr. 415 din 12 mai 2000, a respins apelul reclamanţilor, reţinând în considerentele deciziei că la data semnării actului adiţional la contractul de credit, coproprietarii imobilului au garantat creditul, semnând şi contractul de garanţie în conformitate cu dispoziţiile art. 1772 C. civ. existenţa ipotecii fiind condiţionată de existenţa actului autentic.
Reclamanţii au declarat recurs, invocând excepţia autorităţii de lucru judecat, prin existenţa deciziei nr. 1134 din 5 mai 2000, pronunţată anterior de Curtea de Apel Alba lulia şi care, faţă de aceleaşi părţi, a constatat nulitatea încheierii de înscriere a dreptului la ipotecă convenţională şi a dispus radierea acestei ipoteci, situaţie faţă de care, în mod nelegal, prin încheierea din 31 mai 2000 s-a notat provizoriu acelaşi drept de ipotecă, menţionându-se răspunderea solidară a garanţilor.
Reclamanţii au precizat că îşi menţin criticile în ce priveşte contractul de credit şi actul adiţional la acesta, sub aspectul clauzei de garanţie.
Recursul este fondat.
Printr-o decizie anterioară deciziei atacate în prezent cu recurs s-a constatat nulitatea încheierii din 1993, de înscriere a dreptului de ipotecă convenţională şi s-a dispus radierea acestei ipoteci, reţinându-se în considerente că este lovit de nulitate contractul de garanţie imobiliară, în sensul dispoziţiilor art. 1171, art. 1772 C. civ.
Prin decizia supusă recursului s-a dat o interpretare greşită prevederilor art. 1772 C. civ., ţinând seama că forma autentică este o condi
ţie de validitate a contractului de ipotecă, iar disocierea dintre acesta şi contractul de garanţie este fără suport juridic, ipoteca convenţională fiind o garanţie imobiliară.
Ca atare, clauza inclusă în contractul de credit prin actul adiţional, dintre beneficiarii creditului şi pârâtă, referitoare la această garanţie imobiliară este nulă absolut, lipsindu-i obiectul, condiţie esenţială prevăzută de art. 948 C. civ., pentru validitatea convenţiilor. La aceasta se adaugă şi faptul nesemnării contractului de garanţii reclamanţi, nici în forma iniţială şi nici în forma completată prin actul adiţional, care face parte integrantă din acest contract.
în consecinţă, recursul a fost admis, decizia recurată a fost casată, apelul admis, iar sentinţa schimbată parţial, în sensul constatării nulităţii contractului de garanţie ipotecară şi a nulităţii parţiale a contractului de credit încheiat între societatea reclamantă şi pârâtă, în privinţa clauzei care are ca obiect această garanţie imobiliară.
| ← Posibilitatea modificării dobânzii în raport de... | Neacordarea sumei din contractul de credit. Nulitate.... → |
|---|
