Neacordarea sumei din contractul de credit. Nulitate. Novaţie. Cerinţe
| Comentarii |
|
Cum suma menţionată cu titlu de credit nu a fost acordată şi nici primită, în mod corect s-a constatat nulitatea contractului de credit, în lipsa unui act din care să rezulte voinţa părţilor de a nova, faţă de dispoziţiile art 1130 C. civ., care prevăd că novaţia nu se prezumă, voinţa de a o face trebuind să rezulte în mod evident.
I.C.C.J., s. com., decizia nr. 1213 din 28 martie 2006
Reclamanta SC A.C. SA a chemat în judecată pârâta SC RB. SA, Sucursala Constanţa, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de credit din 12 iunie 1995, precum şi a contractului de gaj fără deposedare, încheiat cu aceleaşi părţi la 18 aprilie 2002.
Tribunalul Constanţa a respins acţiunea.
Curtea de Apel Constanţa a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa civilă, în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a contractului de credit, precum şi a contractului de gaj fără deposedare.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, solicitând respingerea acţiunii prin menţinerea soluţiei instanţei de fond, întrucât chiar şi în lipsa unei novaţii, creditul a fost acordat la valoarea utilajelor agricole preluate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea probatoriilor, s-a constatat că între părţi, iniţial, s-a încheiat contractul de credit din 12 iunie 1995 pentru procurarea unor utilaje şi echipamente agricole, fără a fi menţionată perioada şi dobânda la credit.
în vederea garantării creditului, respectiv a comisioanelor şi dobânzilor aferente, s-a încheiat contractul de gaj fără deposedare din 18 aprilie 2002.
Cum este de necontestat că împrumutul propriu-zis nu a fost acordat reclamantei, iar aceasta a achitat contravaloarea utilajelor agricole achiziţionate de la SC I. SA către furnizoare, instanţa de apel a constatat că nu a intervenit o novaţie, întrucât părţile nu au manifestat o voinţă de a nova datoriile prin schimbarea debitorului.
Rezultă că prin hotărârea atacată s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1130 C. civ., care prevăd că novaţia nu se prezumă, voinţa de a o face trebuind să rezulte în mod evident din act.
în această situaţie, în lipsa unui act din care să rezulte voinţa părţilor de a nova, încheierea contractului de credit a cărui anulare s-a cerut nu poate conduce la concluzia că părţile ar fi convenit schimbarea debitorului prin acordarea creditului, pe care pârâta a recunoscut că nu l-a înmânat efectiv reclamantei şi care a achitat utilajele în contul furnizorului, aşa cum s-a constatat prin expertiza efectuată în cauză.
în consecinţă, cum suma menţionată cu titlu de credit nu a fost acordată şi nici primită niciodată, instanţa de apel a constatat nulitatea contractului de credit, în lipsa cauzei pentru care părţile trebuiau să-şi manifeste consimţământul.
| ← Credit garantat prin ipotecă convenţională. Cerinţa formei... | Reprezentarea prin aceeaşi persoană a părţilor cu interese... → |
|---|
