Posibilitatea modificării dobânzii în raport de „evolu­ţia pieţei monetar-financiare". Clauză abuzivă conform art. 4 din Legea 93/2000. Directiva nr. 87/102/CEE a Consiliului. Cererea consumatorului de reziliere a contractului de credit

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

1. Prevederile art 7.2 din contractul de credit bancar stipu­lează că „în cazul în care evoluţia pieţei monetar-financiare justi­fică o astfel de măsură, Banca va putea modifica unilateral pro­centul de dobândă curentă contractuală", iar în virtutea art. 7.3, „modificarea nivelului dobânzii curente se comunică împrumută­torului prin notificare scrisă cu confirmare de primire".

împrumutătorul a modificat succesiv dobânda de la 9,75% la 10% şi apoi, în scurt timp, de la 10% la 11,50%, prima dată notifi- cându-l pe împrumutat, iar ulterior fără a-l notifica, în ambele cazuri însa fără a încheia un nou grafic de rambursare.

Clauza inserată la art. 7 pct. 2 din convenţia părţilor constituie o clauză abuzivă în sensul legii, aceasta încălcând prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

în momentul în care a fost încheiat acest contract, consumato­rul a acţionat de pe o poziţie inegală, în raport cu banca. Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumâtător, fără a da posibilitatea cocontractaritului de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Consumatorul

nu a avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contract, între­gul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către bancă. Conform art 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, băncii îi revenea obligaţia de a dovedi că a negociat în mod direct această clauză cu împrumutatul, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Prin necircumstanţierea în niciun mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contrac­tuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator. Această clauză, care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda, nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menţionat generic drept „evoluţia pieţei monetar-financiare", fiind de netăgăduit că piaţa financiară evoluează diferit în funcţie de indicele la care te raportezi. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumută­torului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă şi dacă era necesară şi proporţională scopului urmărit

2. Apreciind în raport de legislaţia internă şi comunitară inci­denţă, în sensul prevalenţei drepturilor şi interesului consumato­rului în raport cu cele ale împrumutătorului, instanţa a admis solicitarea persoanei vătămate de a se dispune rezilierea contrac­tului de credit bancar, având în vedere şi faptul că dobânda este un element esenţial într-un astfel de contract, orice clauză nele­gală cu incidenţă asupra dobânzii afectând însăşi normala derulare a raporturilor contractuale, iar în ipoteza în care acest contract s-ar derula în continuare, se menţine pericolul lezării drepturilor şi intereselor consumatorului.

Judecătoria Buzău, sentinţa nr. 5766 din 17 octombrie 2007

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 5812/200 din data de 18 iulie 2007, O.J.P.C. Buzău a înaintat spre competentă soluţionare procesul-verbal de constatare nr. 195/284 din 12 iulie 2007, încheiat de inspector B.L., prin care se constată că art. 7 alin. (2) din contractul de credit bancar nr. 10053259 din 1 iunie 2005

încheiat între BR SA - MGNB of G - Sucursala Buzău, în calitate de împrumutător şi N.V.T., în calitate de împrumutat, încalcă prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, fiind o clauză abuzivă.

în aceste condiţii, în baza art. 12 din actul normativ anterior men­ţionat, organul constatator a înaintat procesul-verbal instanţei spre soluţionare.

Prin sesizarea adresată O.J.P.C. Buzău, partea vătămată a relatat condiţiile în care a încheiat contractul şi modul în care a luat la cunoştinţă de majorarea dobânzii.

Acesta a susţinut că prevederea contractuală din art. 7.2 constituie o clauză abuzivă, astfel cum este aceasta definită de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, art. 4, conform căruia: „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consu­matorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre­formulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens".

A arătat că sunt întrunite condiţiile legale ca această clauză să fie declarată abuzivă, întrucât are calitatea de consumator, în sensul definit de lege, iar banca de comerciant, contractul încheiat fiind unul standard. In Anexa la lege sunt enumerate acele prevederi contractuale care sunt considerate clauze abuzive, la lit. a) fiind stipulate acele dispoziţii contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv speci­ficat în contract şi acceptat de consumator prin semnarea acestuia, situaţie incidenţă în cazul de faţă.

A subliniat că, în momentul în care a încheiat acest contract, a acţio­nat de pe o poziţie inegală, în raport cu banca. Nu a avut posibilitatea să

negocieze nicio clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către bancă. De asemenea, nu i-au fost expli­cate clauzele contractuale. Prin necircumstanţierea în niciun mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, această clauza încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze.

Caracterul flagrant abuziv al acestei clauze, precum şi aplicarea, cu rea-credinţă a acesteia, sunt ilustrate, în acest caz particular, de moda­litatea în care s-a derulat acest contract. Până la data de 17 aprilie 2007, plătise, peste obligaţiile de plată ce-i reveneau, suma cumulată de 13,04 Euro; cu toate acestea, la aceeaşi dată figura, în evidenţele băncii, cu o restanţă de 0,38 Euro. Faţă de starea de fapt expusă anterior, înseamnă că imediat după ce i-a majorat dobânda la 10%, aceasta i-a fost, încă o dată, majorată la 11,50%, ceea ce a făcut să crească valoarea obligaţiei lunare de plată.

Oricum, în punerea în aplicare a clauzei abuzive care permitea majorarea dobânzii, Banca a încălcat în mod manifest prevederile contractuale. Dacă la prima majorare, a fost notificat, nu a fost însă chemat să semneze un nou grafic de rambursare, astfel cum dispune art. 3.3 din contract. De asemenea, din interpretarea textului contrac­tual anterior invocat, reiese că acest contract se poate considera modi­ficat (în sensul că împrumutatului îi revine o altă obligaţie de plată decât cea iniţial stabilită) doar în momentul în care ambele părţi contractante au convenit asupra unui nou grafic de rambursare, semnându-1. Prin urmare, această modificare a dobânzii nu-i este opo­zabilă, însă a fost nevoit să o achite datorită reglementărilor interne ale băncii, în această manieră evitând aplicarea unor sancţiuni cu reper­cusiuni grave asupra sa: penalităţi, introducerea în Banca de Credit şi imposibilitatea contractării altui credit, rezilierea acestui contract cu obligarea la rambursarea anticipata imediată a soldului etc.

Ulterior, Banca a modificat din nou dobânda, majorând-o de la 10% la 11,50%, fără să-1 notifice în acest sens şi fără a semna un nou grafic de rambursare.

Atitudinea Băncii manifestată prin inserarea acestei clauze abuzive, coroborată cu modalitatea de punere în aplicare a acestei pre­vederi contractuale (fără a respecta măcar clauzele stipulate de aceasta în contract, majorarea într-un timp foarte scurt a dobânzii cu 1,75 procente, în condiţiile în care în prezent acordă credite în Euro pentru

nevoi personale cu o dobânda de 8,5%) atrage răspunderea contraven­ţională a acesteia.

în raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 193/2000 („Controlul respectării dispoziţiilor prezentei legi se face de reprezentanţii împu­terniciţi ai Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor ..."), a sesizat O.P;C. Buzău.

în urma verificărilor efectuate, în aplicarea art. 11 din actul nor­mativ anterior menţionat, s-a încheiat un proces-verbal de constatare nr. 195/284 din 12 iulie 2007, prin care s-a constatat faptul că în contractul încheiat de partea vătămată cu banca este inserată clauza de la art. 7.2, care contravine prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Acest proces-verbal este semnat de către reprezentantul legal al băncii, care a declarat că nu are obiecţiuni de formulat.

Art. 15 alin. (1) statuează că încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) (se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 200 lei la 1000 lei. Prin derogare de la dispoziţiile de drept comun în materie contravenţională, nu organul constatator este în drept să aplice sancţiunea, ci, potrivit art. 13 alin. (1) din lege, instanţa de judecată este aceea care aplică sancţiu­nea, dispunând totodată, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauze­lor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract cu daune-interese, după caz.

Agentul constatator arată că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reglementate în art. 15 alin. (1) din lege, în sensul că, astfel cum a dezvoltat anterior, în contract a fost stipulată o clauză abuzivă, încălcându-se în acest mod prevederile imperative ale legii. Având în vedere caracterul continuu al acestei contravenţii, clauza abuzivă producându-şi efectele şi în prezent, în ceea ce priveşte sancţiu­nea ce urmează a fi aplicată, faţă de limitele de sancţiune extrem de mici, consideră că se impune aplicarea unei amenzi contravenţionale orientate spre maximul special prevăzut de lege.

A solicitat, de asemenea, să se înlăture clauza abuzivă inserată în art. 7 alin. (2) din contract, în condiţiile art. 6-7 din Legea nr. 193/2000, urmând ca acest contract să se deruleze în continuare, însă cu dobânda iniţială de 9,75% pe an şi să se dispună obligarea SC B.R. SA la modificarea dobânzii (ex tune, de la data de 27 iunie 2006 si ex nune, până la încetarea raporturilor contractuale), potrivit graficului iniţial de rambursare, iar sumele plătite în plus ca urmare a modificării abuzive a dobânzii (35,08 Euro conform graficului alăturat, la care se

adaugă 2 Euro, plătiţi ca urmare a notificării) trebuind sa fie imputate asupra debitelor următoare, sub sancţiunea unei amenzi civile de 50 lei pe zi de întârziere.

BR SA - MGNB of G - Sucursala Buzău, în temeiul art. 115-118 C. proc. civ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea ca neîntemeiat a procesului-verbal de constatare nr. 195/284 din 12 iulie 2007, încheiat de B.L., inspector, prin care s-a constatat că una dintre clauzele contractului de credit, şi anume cea prevăzută de art. 7 pct. 2, încalcă art. 4 pct. 1 din Legea nr. 193/2000.

A arătat că, potrivit art. 78 din Legea nr. 296/2004, o clauză contractuală va fi considerată abuzivă, dacă sunt îndeplinite cumu­lativ, următoarele condiţii:

- clauza nu a fost negociată cu clientul/consumator, adică aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv;

- încalcă exigenţele bunei-credinţe;

- clauza nenegociată, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor datorită efectului pe care îl imprimă contractului respectiva clauză.

Clauza prevăzută la art. 7 pct. 2 din contractul de credit are urmă­torul conţinut: „în cazul în care evoluţia pieţei monetar financiare justifică o astfel de măsură, Banca va putea modifica unilateral procentul de dobândă curentă contractuală".

Mai arată banca, faptul că toate instituţiile financiar bancare ţin cont şi sunt influenţate în stabilirea dobânzii de politica BNR, care stabileşte rata dobânzii de referinţă şi ratele medii ale dobânzii pe piaţa interbancară conform circularei emise de aceasta, nr. 3 din 1 februarie 2002, de asemenea, are relevanţă în stabilirea dobânzii privind cursurile pieţei valutare.

De asemenea, împrumutatul (consumatorul) a fost informat, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de bancă, astfel încât să aibă posi­bilitatea de a face o alegere raţională între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu interesele lui economice. Menţionează că nu sunt întrunite condiţiile pentru ca o clauză să fie catalogată drept abuzivă, deoarece clauza citată nu încalcă exigenţele bunei-credinţe,

întrucât dobânda fiind fluctuantă, aceasta putea să aibă şi un curs descendent, nu doar ascendent.

în consecinţă, nu se poate susţine reaua-credinţă a băncii prin inserarea respectivei clauze, aceasta fiind o practică generalizată la nivelul instituţiilor financiar-bancare, mai ales că B.R. SA nu deţine nicio poziţie de monopol pe această piaţă.

în dovedirea întâmpinării a depuse în copie xerox contractul de credit bancar nr. 10053259 din 1 iunie 2005.

O.J.P.C. Buzău a formulat note de răspuns faţă de întâmpinarea depusă de petentă şi a arătat că în contractul de credit este inserată o clauză abuzivă, motivat de faptul că în art. 7 pct. 2 se prevede că împrumutătorul are dreptul de a modifica unilateral dobânda. în atare situaţie, modificarea dobânzii nu este raportată la un indicator precis, individualizat, aceasta fiind precizată generic, şi anume „evoluţia pieţei monetar-financiare", or, se ştie fără tăgadă că piaţa financiară evoluează diferit în funcţie de indicele la care te raportezi.

Sunt situaţii în care raportarea se face la dobânda de referinţă a BCE şi aceasta este în scădere, cu toate că în acelaşi timp dobânda de referinţă a Băncii SUA este în creştere. Această clauză fără indicator precis stabilit dă posibilitatea băncii de a modifica dobânda numai aşa cum doreşte aceasta.

Mai mult, tot în cuprinsul contractului de creditare la art. 3 alin. (3) se specifică „în cazul modificării duratei creditului şi/sau a obligaţiilor de plată lunare în sensul diminuării/majorării acestora ca urmare a unor plăţi anticipate din credit/modificări ale nivelului dobânzii, graficul de rambursare modificat şi agreat de ambele părţi are efect automat modificarea corespunzătoare a contractului".

Această clauză contravine flagrant celei prevăzute de art. 7 pct. 2, în sensul că modificarea va putea opera doar atunci când este agreată de ambele părţi.

Având în vedere prevederile Legii nr. 193/2000, incidenţă în cauză, consideră că în contractul de credit există clauze abuzive con­form prevederilor acestui act normativ şi, în consecinţă, solicită aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din actul normativ mai sus amintit.

în raport de întâmpinarea formulată de BR SA - MGNB of G - Sucursala Buzău, partea vătămată N.V.T. a formulat precizări, înve­derând următoarele:

- clauza nu a fost negociată direct cu consumatorul, întrucât con­tractul încheiat este unul de adeziune, în care clauzele sunt dinainte

stabilite de către împrumutător, singurele elemente de diferenţiere între acestea fiind suma împrumutată şi data scadentă;

- reaua-credinţă a băncii rezidă în enunţarea intenţionat lacunară a condiţiilor în care dobânda poate fi modificată unilateral, fără a circumstanţia în niciun mod aceste condiţii, decizia acesteia fiind discreţionară şi imposibil de controlat de către consumator;

- reaua-credinţă a băncii s-a manifestat şi prin maniera de punere în aplicare a acestei clauze, prin încălcarea a altor clauze incluse chiar de către aceasta în contract, precum şi prin făptui că dobânda a crescut semnificativ într-un interval scurt de timp (existând în continuare pericolul de creştere), atingând un nivel foarte ridicat în raport de cel practicat la aceeaşi dată de respectiva bancă;

- s-a creat un dezechilibru semnificativ în ceea ce îl priveşte, întrucât dobânda a crescut cu 1,75 procente, fără ca acesta să aibă posibilitatea să verifice baza reală a acestei creşteri, existând pericolul ca aceasta să crească în aceeaşi manieră, fără ca N.V.T. să poată verifica, precum şi faptul că a fost expus riscului de a fi introdus în Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare, fără să aibă nicio vină în derularea raporturilor contractuale, fapt de natură să îl afecteze economic şi moral;

- nu se pune problema dacă banca ocupă sau nu o poziţie domi­nantă pe piaţă, întrucât în acest cadru procesual este supus analizei raportul comerciant-consumator, sub aspectul respectării drepturilor consumatorului, iar nu raportul dintre B.R. SA şi alţi comercianţi, sub aspectul respectării normelor care disciplinează dreptul concurenţial.

De asemenea, a învederat că, faţă de atitudinea adoptată de comer­ciant, raporturile contractuale nu se mai pot derula în limite normale, motiv pentru care, în temeiul art. 7 din Legea nr. 193/2000, a solicitat rezilierea contractului de credit bancar nr. 10053259 din 1 iunie 2005, ceea ce presupune încetarea efectelor acestuia pentru viitor. în aceste condiţii, consideră că, la data judecăţii, ar trebui să returneze suma de 1466,60 Euro (obţinută astfel: din soldul de 1509,79 Euro existent la data de 22 octombrie 2007 — luând în calcul că a achitat şi debitul scadent pe această dată - a scăzut suma plătită în plus, peste ratele stabilite conform graficului iniţial, singurul care îi este opozabil, în valoare de 43,19 Euro; fiind vorba de o reziliere, iar nu de o rambur­sare anticipată, nu se aplică, în acest caz, comision).

Nu a solicitat daune, ci doar cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 5766 din 17 septembrie 2007, pronunţată de Jude­cătoria Buzău, s-a admis sesizarea; s-a menţinut procesul-verbal de

constatare nr. 195/284 din data de 12 iulie 2007 încheiat de inspector B.L. din cadrul OJPC Buzău; s-a constatat că art. 7 alin. (2) din contractul de credit bancar nr. 10053259 din 1 iunie 2005 constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000; s-a constatat că fapta SC B.R. SA - MGNB of G - Sucursala Buzău de a insera în cadrul contractului de credit bancar nr. 10053259 din 1 iunie 2005 clauza de la art. 7 pct. 2 constituie contravenţia prevăzută de art. 15 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 193/2000; s-a aplicat o amendă contravenţională în cuantum de 600 lei contrave­nientei SC B.R. SA - MGNB of G - Sucursala Buzău; s-a dispus rezilierea contractului de credit bancar nr. 10053259 din 1 iunie 2005 încheiat între SC B.R. SA - MGNB of G - Sucursala Buzău, în cali­tate de creditor, şi N.V.T., în calitate de împrumutat; s-a dispus repu­nerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, obligând împrumutatul să restituie către bancă suma de 1466,60 Euro; contra­venienta SC B.R. SA - MGNB of G - Sucursala Buzău a fost obligată la cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei către partea vătă­mată N.V.T.

Hotărând astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept:

Pe data de 1 iunie 2005, între partea vătămată N.V.T., în calitate de împrumutat, şi SC B.R SA - MGNB of G — Sucursala Buzău, în cali­tate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit bancar nr. 10053259 din 1 iunie 2005, pentru suma de 2550 Euro, nevoi personale, urmând a fi rambursat în 60 luni (art. 1-3 din contract).

Ca urmare a contractului, s-a fixat o obligaţie lunară de plată în cuantum de 53,89 Euro (rata + dobânda). Potrivit art. 7.1 din contract, dobânda curentă contractuală la creditul acordat este de 9,75% pe an. Art. 7.2 stipulează că „în cazul în care evoluţia pieţei monetar finan­ciare justifică o astfel de măsură, Banca va putea modifica unilateral procentul de dobândă curentă contractuală", iar în virtutea art. 7.3, „modificarea nivelului dobânzii curente se comunică împrumutăto­rului prin notificare scrisă cu confirmare de primire".

în contractul încheiat este inserată şi clauza (art. 3.3), conform căreia „în cazul modificării duratei creditului şi/sau a obligaţiile* de plată lunare în sensul diminuării/majorării acestora ca urmare a unor plăţi anticipate din credit/modificări ale nivelului dobânzii, graficul de rambursare modificat si agreat de ambele părţi are ca efect modifi­carea corespunzătoare a contractului".

împrumutătorul a modificat succesiv dobânda de la 9,75% la 10% şi apoi, în scurt timp, de la 10% la 11,50%, prima dată notificându-1

pe împrumutat, iar ulterior tară a-l notifica, în ambele cazuri însă fără a încheia un nou grafic de rambursare.

împrumutatul a aflat de a doua majorare a dobânzii prin notificarea nr. 1 din 10 iunie 2007 emisă de EKR SRL, prin care era anunţat că la data de 10 mai 2007 înregistrează către B.R. SA o restanţă de 0,38 rată credit si 1 Euro comision, sume pe care, dacă nu le achită în termen de maxim 5 zile calendaristice de la data primirii, se vor lua faţă de dânsul măsurile prevăzute în contract şi va fi raportat la B.C.C.R.B.

Acest contract de credit bancar intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comer­ciant. Aceste prevederi legale sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispo­ziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materie de credit destinat consumului, art. 1 pct. 2 lit. a) şi b).

Instanţa constată că, fără putinţă de tăgadă, clauza inserată la art. 7 pct. 2 din contract constituie o clauză abuzivă în sensul legii, aceasta încălcând prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

în momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală, în raport cu banca. Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Consumatorul nu a avut posi­bilitatea să negocieze nicio clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către bancă. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, băncii îi revenea obligaţia de a dovedi că a negociat în mod direct această clauză cu împrumutatul, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Prin necircumstanţierea în niciun mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând ia libera sa apreciere majorarea dobânzii, această clauză încalcă preve­derile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator. Această clauză care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menţionat generic drept „evoluţia pieţei monetar-financiare", fiind de netăgăduit că piaţa financiară evoluează diferit în funcţie de indicele la care te raportezi. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea

este judicios dispusă şi dacă era necesară şi proporţională scopului urmărit.

Această clauză contravine şi legislaţiei comunitare, încălcând pre­vederile art. 3 şi art. 4 din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materie de credit destinat consumului.

Art. 15 alin. (1) statuează că încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) („Se interzice comercianţi Iot stipularea de clauze abu­zive în contractele încheiate cu consumatorii.") constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1000 lei. Prin derogare de la dispoziţiile de drept comun în materie contravenţională, nu orga­nul constatator este în drept să aplice sancţiunea, ci, potrivit art. 13 alin. (1) din lege, instanţa de judecată, este aceea care aplică sancţiu­nea, dispunând totodată, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauze­lor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract cu daune-interese, după caz. Contravenţia are caracter continuu, astfel cum se arată în art. 13 din O.G. nr. 2/2001.

în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reglementate în art. 15 alin. (1) din lege, în sensul că, astfel cum am dezvoltat anterior, în contract a fost stipulată o clauză abuzivă, încăl- cându-se în acest mod prevederile imperative ale legii. Având în vedere caracterul continuu al acestei contravenţii, clauza abuzivă producându-şi efectele şi în prezent, în ceea ce priveşte sancţiunea ce urmează a fi aplicată, faţă de limitele fixate de legiuitor, instanţa urmează să aplice o sancţiune cu amenda contravenţională în cuantum de 600 lei.

Faţă de solicitarea persoanei vătămate de a se dispune rezilierea contractului de credit bancar, în acord cu prevederile art. 7 din Legea nr. 193/2000 şi dezideratele fixate prin Directiva 87/102/CEE a Consi­liului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materie de credit destinat consumului, Directiva 90/88/CEE a Con­siliului din 22 februarie 1990 de modificare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispo­ziţiilor legislative, reglementare şi administrative ale Statelor membre în materie de credit destinat consumului, respectiv Directiva 98/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1998 de modificare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementare

şi administrative ale Statelor membre în materie de credit destinat consumului, în sensul prevalenţei drepturilor şi interesului consu­matorului în raport cu cele ale împrumutătorului, instanţa va admite această cerere şi va dispune rezilierea contractului.

Instanţa are, de asemenea, în vedere şi faptul că dobânda este un element esenţial într-un contract de credit bancar, orice clauză nele­gală cu incidenţă asupra dobânzii afectând însăşi normala derulare a raporturilor contractuale. în raport de prevederile contractuale, instan­ţa reţine că, în ipoteza în care acest contract s-ar derula în continuare, se menţine pericolul lezării drepturilor şi intereselor consumatorului prin majorarea indirectă a dobânzii anuale efective, potrivit art. 7 pct. 5 din contract.

Instanţa va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară. Fiind în prezenţa unui contract cu executare succesivă, rezilierea îşi produce efecte numai pentru viitor, această reziliere se traduce prin obligarea consumatorului să returneze către împrumutător suma de 1466,60 Euro, calculată la data pronunţării. Această sumă a fost obţinută astfel: din soldul de 1509,79 Euro existent la data de 22 octombrie 2007, stabilit conform graficului iniţial semnat şi agreat de ambele părţi contractante se scade suma plătită în plus, peste ratele stabilite conform graficului iniţial, singurul opozabil acestuia, în valoare de 43,19 Euro, inclusiv suma de 1,38 Euro achitată potrivit notificării, sumă nedatorată întrucât împrumutatul nu era în culpă; fiind vorba de o reziliere, iar nu de o rambursare anticipată, nu se aplică, în acest caz, comision. Sumele plătite sunt dovedite cu foile de vărsământ depuse la dosarul cauzei. Dacă până la rezilierea efectivă, consumatorul îşi va achita ratele în continuare, aceste debite se vor scădea din suma anterior calculată.

← Credit bancar. Clauze abuzive. Sancţiune  Credit garantat prin ipotecă convenţională. Cerinţa formei... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Posibilitatea modificării dobânzii în raport de „evolu­ţia pieţei monetar-financiare". Clauză abuzivă conform art. 4 din Legea 93/2000. Directiva nr. 87/102/CEE a Consiliului. Cererea consumatorului de reziliere a contractului de credit