Declaraţie în anulare. Greşeală materială. înţeles. Art. 318 al. 1 C. pr. civ.

Din examinarea intenţiei legii, se poate conchide că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale când apar erori legate de aspectele de natură pur formală -nu şi cele vizând realizarea propriu-zisă a judecăţii.

(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 313 din 16 februarie 2001)
Deliberând reţine că prin contestaţie înregistrată în dosarul nr. 1811/2000 al Curţii de Apel Ploieşti pârâtul P.l. a solicitat instanţei ca în contradictoriu
cu reclamantele intimate M.V., M.E. şi I.M. să se dispună anularea deciziei civile nr. 1974 din 26 mai 2000 a aceleiaşi instante.
în motivarea contestaţiei s-a susţinut că întrucât într-un ciclu procesual anterior, Curtea Supremă de Justiţie a statuat în cauză, prin decizia nr. 1098/ 1993, în sensul că atribuirea către reclamante a apartamentului în litigiu este greşită, învederând şi argumentele care sprijină o asemenea concluzie, precum şi că acesta se impunea a fi atribuit pârâtului.

Curtea de Apel Ploieşti, ca instanţă de recurs, a ignorat aceste dezlegări, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 315 C. pr. civ. valorând greşeală materială gravă, conform art. 318 C. pr. civ.

Prin încheierea nr. 4386 din 17 noiembrie 2000 Curtea Supremă de Justiţie a dispus strămutarea judecării contestaţiei în anulare la prezenta instanţă.

Contestaţia în anulare nu poate fi admisă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 318 alin. 1 C. pr. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare şi atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Deşi nici aceste dispoziţii legale, nici altele, nu lămuresc înţelesul noţiunii de greşeală materială, se poate totuşi conchide, văzându-se intenţia legii,
că au un asemenea caracter erorile legate de aspectele de natură purformală ale recursului, însă nu şi cele privitoare la realizarea propriu-zisă a judecăţii, deci privitoare la legalitatea hotărârii ce s-a pronunţat, căci acestea din urmă apar ca erori de judecată, iar nu ca simple greşeli materiale susceptibile de îndreptare în condiţiile art. 319 C. pr. civ.

Astfel fiind, trebuie considerat că o împrejurare precum cea invocată de contestator- anume că în rejudecare instanţa de recurs a ignorat una din dezlegările date de instanţa supremă în soluţionarea unui recurs extraordinar nu poate fi considerată ca valorând eroare materială, ci tinde la a semnifica o eventuală greşeală de judecată.

Or, greşelile de judecată nu sunt susceptibile, aşa cum s-a arătat mai sus, de reparaţie în condiţiile art. 319 alin. 1 teza IC. pr. civ., ceea ce are consecinţa că prezenta contestaţie în anulare trebuie respinsă.

în baza art. 274 C. pr. civ. va fi obligat contestatorul să le plătească intimatelor suma de

4.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial (f. 21). 

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Declaraţie în anulare. Greşeală materială. înţeles. Art. 318 al. 1 C. pr. civ.