Divorţ. încredinţare copil minor. Semnificaţia criteriului „interes superior al copilului”
| Comentarii |
|
C. fam., art. 42
încredinţarea copilului rezultat din căsătorie tatălui, constituie o soluţie atipică privită în ansamblul cazuisticii în domeniu. Decizia este însă întemeiată pe probatoriul administrat în speţa supusă soluţionării, fiind argumentat criteriul esenţial urmărit prin adoptarea ei, cel al interesului superior al copilului.
Decizia civilă nr. 48/R/MF din 21 iunie 2006 - D.M. C.
Măsura pentru care a optat instanţa în hotărârea atacată, de a încredinţa copilul rezultat din căsătorie tatălui, constituie o soluţie atipică, privită în ansamblul cazuisticii din domeniu. Decizia este însă întemeiată pe probatoriul administrat în speţa supusă soluţionării, fiind argumentat criteriul esenţial urmărit prin adoptarea ei - cel al interesului superior al copilului.
Privită prin prisma acestui interes, major şi exclusiv, încredinţarea minorei spre creştere şi educare tatălui, răstoarnă susţinerile şi apărările formulate de pârâta-reclamantă reconvenţional.
Actele probatorii relevă îndepărtarea mamei de mediul familial, fapt urmat de înstrăinarea copilului faţă de propria mamă, la o vârstă la care ar fi fost firesc să găsească în aceasta principalul sprijin. Atitudinea pârâtei-reclamant reconvenţional de a pleca în S.U.A., de unde indiscutabil purta convorbiri telefonice regulate cu minora, trimitea pachete, nu au fost suficiente pentru conturarea relaţiilor fireşti mamă-copil. Pe fondul acestui climat, minora s-a simţit protejată în noul cadru al relaţiilor intervenite între tată şi concubina acestuia, percepţia copilului în această perioadă cuprinsă între vârsta de 3 şi 7 ani, fiind de acceptare a femeii din viaţa tatălui în locul mamei. Probele cauzei scot în evidenţă legătura puternică înfiripată între fetiţă şi concubina tatălui, faţă de care a simţit nevoia de a o numi mamă. în lipsa reclamantului-pârât reconvenţional, preocupat într-adevăr cu activitatea profesională, concubina acestuia se preocupă de educaţia minorei, o ajută la pregătirea lecţiilor şcolare, raportul de evaluare psihologică relevând Judecata ” realizată de copil asupra mamei, care o influenţează negativ în privinţa relaţiilor cu tatăl şi concubina lui.
Dincolo de ataşamentul subiectiv, condiţiile materiale în care trăieşte copilul nu sunt nici pe departe în sensul celor criticate în motivele de recurs. Minora locuieşte într-un apartament de două camere, proprietate părinţilor concubinei, având la dispoziţie o cameră destinată pregătirii şcolare, relatarea fostei educatoare - desprinsă din referatul de anchetă socială, întocmit detaliat - accentuând asupra condiţiilor materiale optime de care dispune copilul.
Astfel, cum surprind într-un mod convingător considerentele deciziei atacate, plecarea pârâtei-reclamant reconvenţional, o perioadă atât de îndelungată, esenţială în formarea relaţiei mamă-copil, implică necesitatea parcurgerii unui timp în care acestea să se redescopere şi să se cunoască, aspect care revine, în momentul de faţă, mamei care va trebui să decidă între aproprierea de copil sau stabilirea în străinătate.
Cel puţin pentru termenul de soluţionare a recursului, absenţa pârâtei-reclamantă reconvenţională - revenită în S.U.A. - vădeşte o nehotărâre a acesteia între problemele cărora merită să le acorde prioritate.
Astfel fiind, interesul hotărâtor al copilului fiind respectat, în sensul aplicării corespunzătoare a dispoziţiilor art. 42 C. fam., în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul şi a menţine hotărârea atacată.
| ← Competenţa materială. Incidenţa Legii nr. 304/2004 cu privire... | Legea nr. 272/2004. Delegarea exercitării drepturilor şi... → |
|---|
