Aplicarea principiului interesului superior al copilului faţă de cererea de menţinere a măsura plasamentului în regim de urgenţă

Comentarii

0

Legea nr. 272/2004, art. 33

Articolul 33 din Legea nr. 272/2004 prevede că separarea copilului de părinţi, împotriva voinţei acestora, nu poate fi făcută decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, cum este situaţia de faţă, dar cu obligativitatea revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului. în cazul de faţă, menţinerea măsurii plasamentului în regim de urgenţă nu este în interesul superior al copilului, reintegrarea sa în familie fiind prioritară.

Decizia civilă nr. 64/R din 31 august 2006 - R. T.

Asupra recursului civil de faţă.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 310 din 5 iunie 2006 Tribunalul pentru Minori şi Familie B. a dispus păstrarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă faţă de copilul P.I.P.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată ulterior.

în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluţia pronunţată de prima instanţă încalcă dreptul copilului de a creşte alături de părinţii săi, cu atât mai mult cu cât el are o familie în care sunt prezenţi ambii părinţi, mama sa s-a angajat să exercite o supraveghere mai a atentă asupra lui, iar internarea sa în centrele de plasament, de până acum, nu a dat rezultatele scontate.

Recurenta a depus la dosar, în probaţiune, înscrisuri.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate şi a actelor de la dosar, curtea constată că acesta este fondat.

Prin cererea formulată iniţial D.G.A.S.P.C.D.B. a solicitat menţinerea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, potrivit art. 66 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, până la clarificarea situaţiei de fapt a minorului P.I.P. Ulterior, printr-o modificare de acţiune s-a solicitat reintegrarea minorului, motivat de concluziile raportului de evaluare şi situaţia prezentă a minorului.

Potrivit art. 64 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 măsura plasamentului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în cazurile anume prevăzute de lege, în care copilul se încadra la momentul luării acestei măsuri.

Cererea de menţinere a măsurii de protecţie specială a fost solicitată de recurentă, în condiţiile legii, în termenul scurt prevăzut de aceasta, făcându-se chiar menţiune în cadrul motivării acţiunii că măsura este solicitată până la clarificarea situaţiei de fapt a minorului.

Prima instanţă a dispus păstrarea acestei măsuri, deşi la dosar se aflau înscrisuri din care reiese faptul că minorul nu se integrează în mediul centrului de plasament, are tentative dese de fugă, iar mama sa şi-a manifestat dorinţa de a-1 lua acasă şi de a-şi intensifica supravegherea.

Art. 30 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 instituie dreptul copilului de a creşte alături de părinţii săi, iar art. 33 prevede că separarea copilului de părinţi, împotriva voinţei acestora, nu poate fi făcută decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, cum este situaţia de faţă, dar cu obligativitatea revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că minorul nu se adaptează condiţiilor din centrul de plasament, a creat situaţii conflictuale între copii internaţi la acest centru, a hărţuit atât copii cât şi personalul angajat şi a avut numeroase tentative de fugă, unele chiar parţial reuşite. Rezultă aşadar că nu este în interesul superior al copilului să rămână într-un loc în care nu se regăseşte, cu atât mai mult cu cât mama sa şi-a intensificat supravegherea asupra minorului, îi administrează medicamentaţia necesară, iar condiţiile de trai sunt în marjă rezonabilă. De altfel, copilul şi-a manifestat dorinţa de a sta cu părinţii, dar prima instanţă nu a analizat acest angajament ci numai declaraţia luată în Camera de Consiliu, care trebuia însă coroborată cu celelalte acte de la dosar, mai ales cu raportul de evaluare detailată care cuprinde şi evaluarea psihologică din care rezultă că minorul are o accentuată labilitate emoţională şi comportamentală, ceea ce nu poate duce la absolutizarea dorinţei exprimate într-un anumit moment.

Aşa fiind, instanţa de recurs consideră că menţinerea măsurii plasamentului în regim de urgenţă nu este în interesul superior al copilului, reintegrarea sa în familie fiind prioritară, cu atât mai mult cu cât mama şi-a manifestat dorinţa în acest sens şi există sprijinul Serviciului Public de asistenţă Socială din cadrul Primăriei P.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: