Plata lucrului nedatorat. Cheltuieli efectuate de creditor. Restituire. Condiţii
| Comentarii |
|
i
C. civ., art. 997
Conform art. 997 C. civ. „acela cărui se face restituţiunea trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea credinţă de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut preţul lui.”
Textul are în vedere restituirea lucrului către debitorul care a făcut o plată nedatorată şi nu restituirea în cadrul altei operaţiuni sau instituţii juridice.
Decizia civilă nr. 536/R din 04. decembrie 2006 - M.L.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea investiţiilor efectuate la imobil, invocând în susţinerea pretenţiilor sale prevederile art. 997 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 297/S/2002, Tribunalul B. a admis acţiunea cu motivarea că prin sentinţa civilă 313/S din 5 octombrie 2001 definitivă, Tribunalul B. a dispus rectificarea CF, în sensul intabulării dreptului de proprietate al antecesoarei pârâtului. întrucât pârâtul a preluat acest imobil cu toate lucrările de investiţii efectuate de reclamantă şi de antecesoarea acesteia, fosta Î.E.O.P., s-a produs o mărire a patrimoniului pârâtului G.D. pe seama patrimoniului reclamantei.
Ca urmare a creării unui dezechilibru patrimonial prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altuia, s-a născut un raport juridic obligaţional în temeiul căruia cel al cărui patrimoniu s-a mărit a devenit debitorul obligaţiei de restituire către cel care în mod corespunzător, şi-a micşorat patrimoniul şi care devine la rândul său creditorul aceleiaşi obligaţii (reclamanta).
Apelul declarat de pârât a fost respins.
împotriva deciziei din apel a declarat recurs pârâtul ce a fost admis ca fondat.
Curtea a reţinut că ambele hotărâri sunt nelegale, textul art. 997
C. civ. fiind greşit aplicat. Instanţele ca şi reclamanta reconvenţională nu au înţeles mecanismul de aplicare al acestui text de lege.
Conform art. 997 C. civ. „acela cărui se face restituţiunea, trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea credinţă de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut preţul lui.”
Textul are în vedere restituirea lucrului către debitorul care a făcut o plată nedatorată şi nu restituirea în cadrul altei operaţiuni sau instituţii juridice.
în concret se impunea ca pârâtul G.D., considerându-se debitor al obligaţiei de predare a bunului, să-l predea către reclamantă. Ulterior realizează că nu reclamanta era adevăratul creditor ci o altă persoană astfel că bunul i se restituie, întrucât s-a făcut o plată nedatorată. în perioada de la primirea bunului de la G.D. şi până la predarea lui către aceeaşi persoană, era posibilă efectuarea de investiţii la imobil. Despre aceste investiţii face vorbire textul art. 997 C. civ., respectiv cele făcute în perioada cât s-a menţinut plata nedatorată şi care într-adevăr sunt supuse despăgubirii.
Pârâtul G.D. nu a făcut nicio plată către reclamantă care să fie nedatorată şi apoi bunul să-i fie restituit. Dimpotrivă, Statul l-a deposedat abuziv astfel că eventualele investiţii urmează alt regim juridic dar în nici un caz pe cel reglementat de art. 997 C. civ.
în consecinţă, întregul fundament al cererii reconvenţionale cât şi al celor două hotărâri este greşit, instituţia plăţii lucrului nedatorat neavând incidenţă în cauză.
Drept urmare, ambele hotărâri sunt nelegale, fiind date cu aplicarea greşită a prevederilor art. 997 C. civ., ceea ce constituie motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
| ← încuviinţare executare silită. Dispoziţiile legale care... | Aplicarea principiului interesului superior al copilului faţă... → |
|---|
