Donaţie făcută statului. Incidenţa art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Distincţia între cele două ipoteze prevăzute de textul de lege
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, republicată, art. 2 alin. (1) lit. c)
1. In ceea ce priveşte donaţia făcută de reclamantă şi fratele acesteia E.E., Tribunalul a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere dispoziţiile din legea specială sub imperiul căreia reclamanta a înţeles să notifice, respectiv dispoziţiile din prima formă a textului normativ: imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că în cauză este vorba de două ipoteze distincte, şi anume: ipoteza în care imobilele au fost donate statului în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi ipoteza unor alte donaţii, pentru care textul normativ condiţionează calificarea caracterului abuziv de admiterea şi rămânerea irevocabilă a unei hotărâri de constatare a nulităţii sau de anulare a liberalităţii.
Actele normative speciale adoptate în perioada postbelică, care au servit ca temei legal pentru donaţii făcute în favoarea statului au fost Decretul nr. 410/1949, privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, care iese din discuţie în speţa de faţă, ca nefiind posibil incident şi Decretul nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului.
Acest din urmă act normativ prevedea în art. 1 că donaţiile făcute în favoarea statului, în orice formă, pot fi primite de organele de stat competente. De esenţa acestui act normativ era, aşadar, că donaţiile puteau fi făcute în orice formă, nemaifiind cerută ad validitatem forma autentică a înscrisului care consemna liberalitatea, fiind necesară şi suficientă acceptarea donaţiei de către organul competent anume stabilit.
Ceea ce trebuia să dovedească reclamanta era că liberalitatea s-a făcut în temeiul acestui act normativ special, nefiind o donaţie încheiată pe calea dreptului comun, Tribunalul împărtăşind opinia potrivit căreia textul iniţial al art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 distinge între donaţiile făcute în baza unor legi speciale şi donaţiile făcute pe calea dreptului comun, în sensul că doar pentru acestea din urmă este necesar a se constata nulitatea pe calea judecătorească. De altfel, la baza acestei interpretări stă tocmai natura implicită a nulităţii donaţiilor încheiate în baza celor două acte normative speciale, care prin ele însele, nemaifiind necesară condiţia de formă, încălcau norme imperative.
Tribunalul a reţinut că nici din contractul de donaţie încheiat de reclamantă şi de fratele acesteia, în formă autentică şi nici din decizia administrativă nr. 1442/1963, prin care s-a luat act de decizia nr. 2895/1963 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei R.P.R., nu rezultă că donaţia s-ar fi făcut sub imperiul Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului, astfel că devine incidenţă teza a 11-a din art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit căreia, era necesar a se constata nulitatea actului de donaţie pe cale judecătorească.
II. Curtea a admis apelul, pe următoarele considerente:
Nu există nicio dispoziţie legală şi nicio raţiune pentru care aplicabilitatea Decretului nr. 478/1954 ar trebui să rezulte expres din chiar cuprinsul actului de donaţie.
în al doilea rând, din moment ce a fost adoptată o normă specială care să reglementeze anumite raporturi juridice, toate acestea sunt supuse ope legis respectivei norme. în speţă, Decretul nr. 478/1954 reprezintă tocmai un astfel de act normativ special, cu caracter imperativ, care a reglementat tocmai condiţiile de acordare a donaţiilor către stat. Prin urmare, după data intrării în vigoare a acestui act normativ, toate donaţiile prin care a fost gratificat statul au fost supuse exigenţelor acestui act normativ special, indiferent dacă acest element a fost prevăzut sau nu în mod expres în cuprinsul actului de donaţie.
în speţă, fiind vorba despre o preluare efectuată în temeiul unui act normativ special, nu se impune pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin care să se fi admis o acţiune în anulare sau în constatarea nulităţii absolute a donaţiei făcute statului.
în aceste condiţii, soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală, întrucât art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 creează o prezumţie legală absolută privind nulitatea donaţiei cotei de 3/4 din imobil ca urmare a preluării abuzive.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şifam., decizia nr. 43/A din 21 ianuarie 2010, nepublicată
| ← Donaţie făcută statului în temeiul Decretului nr. 478/1954.... | Donaţie făcută statului. Acceptare de către preşedintele... → |
|---|
