Donaţie făcută statului. Consimţământul părţilor luat de acelaşi notar în aceeaşi zi, chiar dacă părţile nu au fost fizic prezente în acelaşi timp. Donaţie între absenţi lovită de nulitate
| Comentarii |
|
C. civ., art. 801, art. 813
I. Prima instanţă a reţinut că prin actul de donaţie autentificat la notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie, R.M.E. a donat Statului Român prin Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie cota-parte indiviză de 1/2 din apartamentul situat în subsolul imobilului din Bucureşti, str. H.A. nr. 9, raionul 30 Decembrie, inclusiv anexele situate la acelaşi subsol şi cota de 1/2 din garajul transformat în atelier de croitorie, împreună cu cota indiviză de 20% din întregul teren în suprafaţă de 280 mp.
Faţă de obiectul acţiunii, respectiv constatare nulitate absolută act de donaţie, prima instanţă a constatat că are calitate procesuală pasivă doar titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, adică Statul Român. împrejurarea că, la momentul încheierii actului de donaţie, Statul Român a fost reprezentat de Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie, potrivit Decretului nr. 478/1954 nu a fost considerată că echivalează cu dobândirea vreunei calităţi procesuale de către reprezentant, cu consecinţa transmiterii vreunei asemenea calităţi faţă de Municipiul Bucureşti.
Referita- la susţinerea reclamanţilor privind acceptarea donaţiei de către stat în sensul că s-a realizat printr-un act anterior ofertei de a dona şi care nu are valoare de act autentic, prima instanţă a reţinut că în cauză nu este vorba de o donaţie între absenţi, ci de o donaţie între prezenţi. Astfel, consimţământul numitului R.M.E. a fost luat de către notar care s-a deplasat la spital unde acesta era internat, iar, ulterior, la sediul notariatului, a luat şi consimţământul reprezentantului statului. Deşi nu au fost prezenţi fizic în acelaşi timp, consimţământul atât al donatorului, cât şi al donatarului a fost constatat de către acelaşi notar, în aceeaşi zi, prin încheierea unui singur act juridic concretizat în actul de donaţie autentificat la Notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie.
S-a apreciat că oferta de donaţie din 21 aprilie 1966 şi Decizia Comitetului Executiv al Oraşului Bucureşti nr. 1565/8 iulie 1966, prin care era autorizat Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie să perfecteze actul de donaţie fac parte din procedurile administrative reglementate la acel moment pentru donaţiile făcute statului. Sub acest aspect, susţinerile reclamanţilor vizând împrejurarea că acceptarea a fost efectuată înaintea ofertei de a dona, respectiv că nu a fost făcută prin act autentic au fost apreciate ca neîntemeiate.
II. în ceea ce priveşte primul motiv de apel, legat de faptul că Municipiul Bucureşti are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece în prezent acesta este administratorul imobilului, iar donaţia a fost acceptată de comitetul executiv al sfatului popular, Tribunalul Bucureşti a reţinut că din cuprinsul actului de donaţie reiese că donatar în cauză a fost Statul Român reprezentat de Sfatul popular al Raionului 30 Decembrie.
Or, calitate procesuală pasivă, în cadrul unei acţiuni având ca obiect anularea contractului de donaţie, are donatarul, iar nu mandatarul său, cu privire la care nu s-a născut niciun efect juridic din actul încheiat prin reprezentare.
în ceea ce priveşte motivul de apel legat de neîndeplinirea condiţiilor formale pentru valabilitatea donaţiei, s-a reţinut, în primul rând, că, din punct de vedere formal, nu a fost respectată forma autentică cerută ad validitatem pentru încheierea unui contract de donaţie, deoarece actul din 11 octombrie 1966 nu reprezintă un act încheiat între prezenţi şi nici nu se poate reţine încheierea unui act juridic între absenţi.
Astfel, în ceea ce priveşte încheierea actului juridic între prezenţi, cât timp notarul a consemnat în chiar cuprinsul actului că donatorul şi donatarul nu au fost prezenţi personal în acelaşi loc, ci consimţământul donatorului a fost exprimat la spitalul unde acesta era internat, iar cel al donatarului la sediul biroului notarial, s-a apreciat că nu este îndeplinită situaţia premisă a încheierii unui act juridic între prezenţi.
în ceea ce priveşte încheierea actului juridic între absenţi, prin ofertă şi acceptare, Tribunalul a constatat că, din punct de vedere formal, ar fi fost necesară încheierea a două înscrisuri autentice separate, respectiv oferta de a dona şi acceptarea donaţiei, or, în speţă, a fost redactat un singur act.
Tribunalul a constatat, din coroborarea probelor administrate cu împrejurările de fapt ale speţei - respectiv faptul că în tot cursul anului 1966, donatorul a mai dat declaraţii de „donaţie” a bunului către stat (decizia nr. 1565/8 iulie 1966), că s-a luat mai întâi consimţământul pentru acceptarea donaţiei la data de 10 august 1966, că autorul reclamanţilor avea moştenitori în viaţă, iar acesta era internat în spital -lipsa cauzei actului de donaţie, datorate lipsei scopului imediat, acela de a gratifica.
III. Curtea a reţinut că existenţa contractului cu titlu gratuit este determinată de intenţia celui ce gratifică de a procura un folos altei persoane, fară a urmări să primească ceva în schimb.
Mai mult, Curtea a constatat, din însuşi contractul de donaţie, că, la momentul la care s-a întocmit acesta, donatorul se afla în spital, ceea ce nu justifica nicio grabă pentru gratificarea statului, decât impunerea abuzivă a organelor de stat pentru darea consimţământului în aceste condiţii.
Mai mult, Curtea a avut în vedere faptul că oferta de donaţie a fost efectuată într-o perioadă în care statul obliga prin presiuni fizice şi morale să-şi cedeze proprietăţile, refuzul de a da curs acestor cereri putându-se solda cu consecinţe grave asupra libertăţii persoanei, împrejurare care prezumă lipsa cauzei actului juridic de donaţie.
în mod greşit a susţinut recurentul că preluarea abuzivă este pre-zumată numai în situaţia în care oferta de donaţie nu a fost încheiată în formă autentică, întrucât această formalitate nu exclude posibilitatea inexistenţei intenţiei donatorului de a gratifica.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 1549 din 12 noiembrie 2009, nepublicată
| ← Reguli de interpretare comune contractelor consensuale.... | Donaţie făcută statului în temeiul Decretului nr. 478/1954.... → |
|---|
