Donatar persoană juridică. Forma autentică ad validi-tatem. împuternicire a preşedintelui fundaţiei printr-un act sub semnătură privată. Lipsa intenţiei de a gratifica
| Comentarii |
|
C. civ., art. 801, art. 813, art. 966
I. Instanţa de fond a reţinut că prin contractul autentificat de BNP T.P.V. şi T.D.M., D.C., autorul reclamanţilor, a donat pârâtei imobilul proprietatea sa, situat în Bucureşti, str. V. nr. 38, sector 3. în privinţa motivului de nulitate a donaţiei pentru nerespectarea formei ad validi-talem la încheierea contractului, instanţa de fond a reţinut că aceasta este nefondată, având în vedere că, deşi delegaţia a fost dată printr-un înscris sub semnătură privată, această împuternicire a fost acordată de
către biroul executiv de conducere al fundaţiei, preşedintele acesteia fiind împuternicit să încheie donaţia. Instanţa de fond a reţinut că această delegaţie nu trebuie să îmbrace forma autentică pentru încheierea contractului de donaţie, deoarece numai în situaţia reprezentării convenţionale este obligatorie forma autentică a mandatului pentru încheierea valabilă a actului juridic ce urma să se încheie în forma autentică, nu şi în cazul reprezentării legale, preşedintele fundaţiei fiind reprezentantul legal al acesteia.
în privinţa motivului de nulitate privind lipsa cauzei, instanţa de fond a reţinut că acesta este întemeiat, având în vedere că din probele administrate a reieşit că autorul reclamanţilor nu a înţeles să gratifice fundaţia, ci intenţia sa a fost de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului cu asumarea obligaţiei de întreţinere de către fundaţie. S-a mai reţinut că pârâta nu putea încheia cu autorul reclamanţilor un contract de întreţinere, fiind ţinută de principiul specialităţii, care interzice încheierea unor astfel de contracte, însă pentru a eluda aceste dispoziţii legale a ales încheierea unui contract de donaţie şi asumarea obligaţiei de întreţinere printr-un înscris separat, instanţa reţinând lipsa scopului imediat al donaţiei, intenţia de a gratifica.
II. Pârâta Fundaţia X a formulat, la data de 7 noiembrie 2008, o cerere, pe care, prin încheierea din şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2010, Tribunalul a calificat-o ca fiind recurs.
Prin decizia civilă nr. 48/R/I4 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, în opinie majoritară, a constatat nul recursul declarat de recurenta-pârâtă.
III. Curtea a constatat că Tribunalul Bucureşti, calificând greşit calea de atac exercitată drept recurs, în loc de apel, a pronunţat o hotărâre în complet format din trei judecători, în loc de doi, cum prevede legea, încălcând normele legale imperative privind compunerea instanţei.
Prin urmare, a dispus casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre soluţionare, în complet legal constituit, la aceeaşi instanţă — Tribunalul Bucureşti.
| ← Imobil donat statului. Restituire. Condiţii | Plan de situaţie care completează cuprinsul cărţii funciare.... → |
|---|
