Donaţie făcută statului. Acceptare de către preşedintele Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti. Lipsa formei autentice a acceptării
| Comentarii |
|
C. civ., art. 813, art. 814
In mod corect instanţa de fond a reţinut în ceea ce priveşte situaţia de fapt că la data de 16 aprilie 1975 B.D. şi P.V. au făcut o ofertă de donaţie în formă autentificată Statului Român — Republica Socialistă România - prin Consiliul Popular al Sectorului 5 Bucureşti, având ca obiect terenul proprietatea acestora situat în Bucureşti, str. M. nr. 16, în suprafaţă de 250 mp, rămas viran în urma demolării clădirii. Prin decizia nr. 1097/31 iulie 1975, emisă de Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti — Comitetul Executiv au fost acceptate mai multe donaţii făcute statului, printre care şi aceea a lui B.D. şi P.V.
Conform art. 813 C. civ., toate donaţiile se fac prin act autentic şi deci contractul produce efecte juridice numai dacă consimţământul ambelor părţi este manifestat în formă autentică. Din formularea textului de lege rezultă că acesta instituie o normă imperativă, iar interesul ocrotit este cel al securităţii circuitului civil, motiv pentru care neres-pectarea cerinţei de formă prevăzute impuse pentru asemenea acte se sancţionează cu nulitatea absolută a contractului, indiferent de persoana donatorului sau donatarului.
Este adevărat că înscrisurile autentice sunt, potrivit art. 1171 C. civ., acelea care s-au făcut cu solemnităţile prevăzute de lege, de un funcţionar public, care are dreptul de a funcţiona în locul unde actul s-a încheiat, iar decizia nr. 1097/31 iulie 1997 a fost semnată de către preşedintele Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, întrunind astfel în mod formal condiţiile prevăzute de textul de lege în discuţie.
Contractul de donaţie în cauză, nefiind încheiat de autoritatea administrativă în exercitarea puterii publice, nu întruneşte trăsăturile unui contract administrativ şi, în aceste condiţii, faţă de principiul egalităţii părţilor care guvernează dreptul civil, autentificarea nu poate să provină de la una dintre acestea, ci numai de la un terţ, străin de interesele lor. Mai mult decât atât, soluţia se impune independent de natura contractului şi faţă de raţiunile instituirii acestei formalităţi, respectiv atenţionarea părţilor asupra importanţei deosebite pe care o au anumite acte juridice, asigurarea libertăţii şi certitudinii consimţământului, precum şi exercitarea unui control al societăţii asupra actelor juridice cu importanţă juridică ce depăşeşte interesele părţilor.
Prin urmare, chiar dacă textul de lege nu face o asemenea excepţie de la categoria funcţionarilor care pot autentifica un act, ea este impusă de considerente mai puternice, ce ţin de principiile fundamentale de drept.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 1135 din 1 septembrie 2006, nepublicată
| ← Donaţie făcută statului. Incidenţa art. 2 lit. c) din Legea... | Donaţie făcută statului. Acţiune în anularea contractului... → |
|---|
