Dovada calităţii de moştenitor. Acte de stare civilă. Certificat de moştenitor. Lipsa de valoare a adreselor, adeverinţelor, declaraţiilor
| Comentarii |
|
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 29 noiembrie 2001, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Centrul de asistenţă psihologică Prahova şi Consiliul Local Ploieşti, pentru a fi obligaţi să-i restituie în natură, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul situat în municipiul Ploieşti, str. M. nr. 6, imobil compus din teren în suprafaţă de 882,6 mp şi construcţii — casă de locuit şi magazie — situate pe teren.
Prin cererea menţionată, reclamanta a contestat ordinul Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu nr. 4889 din 30 octombrie 2001, emis în baza Legii nr. 10/2001, prin care i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent.
La 11 decembrie 2007 Ministerul Educaţiei a solicitat în apărare -pe cale de excepţie - constatarea nulităţii ordinului contestat în acest dosar de către reclamantă, cu motivarea că aceasta nu îndeplineşte condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru a primi despăgubiri prin echivalent, deoarece nu are calitatea de persoană îndreptăţită.
Prin sentinţa civilă nr. 873 din 6 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantei; a constatat nulitatea ordinului contestat, la cererea Ministerului Educaţiei şi a luat act de renunţarea reclamantei la judecată împotriva celorlalţi pârâţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat notificarea pe acte care au fost declarate false prin hotărâre penală definitivă, astfel că nu şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, în baza Legii nr. 10/2001, iar ordinul contestat în acest dosar este nul, deoarece a fost emis în considerarea unor acte falsificate.
II. Reclamanta a declarat apel împotriva sentinţei menţionate. Ea a susţinut că are vocaţie succesorală la moştenirea autoarei sale C.M., soţia lui C.R. - ambii fiind proprietarii imobilului revendicat situat în municipiul Ploieşti, str. M. nr. 6, judeţul Prahova. în dovedirea acestei vocaţii, reclamanta a indicat, ca probe, declaraţii autentificate, declaraţii de martor şi adeverinţe şi certificatul de calitate de moştenitor nr. 260/9 septembrie 1998, care a fost definitiv anulat prin sentinţa penală nr. 788/2005, pronunţată de Judecătoria Braşov. Ea a susţinut că are calitate de moştenitor legal (strănepoată) a delunctei C.M.
Apelul nu este fondat.
Instanţa precizează că vocaţia succesorală legală nu poate fi dovedită decât cu acte de stare civilă sau certificat de moştenitor, nu prin adrese, adeverinţe sau declaraţii.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., decizia nr. 412/A din 8 iunie 2010
| ← Încheiere dată de notariatul de stat în anul 1957. Valoare | Vânzarea de drepturi succesorale. Moştenire care include şi... → |
|---|
