Cheltuieli cu întreţinerea defunctului. îmbunătăţiri la imobilul succesoral efectuate după data decesului acestuia. Neincluderea în pasivul succesoral
| Comentarii |
|
I. Prima instanţă a reţinut că defunctul E.P. are ca moştenitori doi copii dintr-o căsătorie anterioară şi o soţie supravieţuitoare cu care a trăit mai mulţi ani în concubinaj, înainte de căsătorie. De pe urma defunctului a rămas bunul imobil înscris în sentinţa civilă nr. 3988, care a fost îmbunătăţit împreună cu soţia supravieţuitoare în timpul concubinajului, în timpul căsătoriei şi a mai fost îmbunătăţit după decesul său, de către soţia supravieţuitoare cu ajutorul fiicei acesteia, dintr-o altă căsătorie.
La data de 5 februarie 2008 s-a pronunţat o încheiere interlocutorie prin care a fost respinsă excepţia prescrierii dreptului de opţiune succesorală, invocată de pârâta-reclamantă prin avocat, motivat de faptul că prezenta acţiune a fost promovată în perioada celor şase luni ale acestui termen de prescripţie special.
Prin aceeaşi încheiere instanţa a stabilit masa succesorală, care este formată atât din activ, cât şi din pasiv, moştenitorii care vin la împărţirea acesteia şi cotele lor.
II. în ceea ce priveşte îmbunătăţirile efectuate după decesul defunctului E.F. de către pârâtă, Tribunalul Bucureşti a susţinut că acestea nu intră în pasivul succesoral, deoarece pasivul se calculează prin raportare la momentul decesului, iar din cele efectuate înainte de decesul defunctului 1/2 au aparţinut defunctului, iar cealaltă jumătate îi profită pârâtei, deoarece acesteia i se atribuie in natură imobilul.
Prin urmare, faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul a constatat că activul succesoral este format din contravaloarea terenului, astfel cum a fost stabilit prin expertiză, respectiv 15.171,92 Euro, care se înmulţeşte cu 4,2284 lei, aceasta fiind valoarea unui Euro la data pronunţării, astfel cum rezultă din înscrisul privind cursul valutar depus la dosar, rezultând o valoare de 64.153,2848 lei şi contravaloarea casei şi a jumătate din îmbunătăţirile efectuate în timpul căsătoriei şi concubinajului pârâtei cu defunctul în valoare de 48.352 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în apel (valoare casă fără îmbunătăţiri: 37.938 lei şi valoarea 1/2 îmbunătăţiri efectuate în timpul concubinajului şi căsătoriei: 10.424 lei), rezultând un activ succesoral de 112.505 lei.
în ceea ce priveşte pasivul succesoral, Tribunalul a reţinut că acesta se compune din cheltuielile de înmormântare în cuantum de
17.000 lei (9.000 lei + 8.000 lei) suportate de intimata-pârâtă, pasivul plătit de reclamanţi de 2000 lei, conform declaraţiei autentificate date de V.M. şi pasivul suportat de intervenienta M.I, în cuantum de
10.000 lei, astfel cum rezultă din declaraţia martorilor D.N. şi N.G., rezultând un pasiv succesoral de 29.000 lei.
Având în vedere cotele succesorale, reclamanţii având 3/4 din moştenire trebuie să suporte 3/4 din pasivul succesoral, respectiv 21.750 lei din 29.000 lei, şi întrucât au suportat deja 2000 Iei le mai rămâne diferenţa de 19.750 lei de suportat. în ceea ce o priveşte pe pârâtă, aceasta are de suportat o cotă de 1/4 din pasivul succesoral, respectiv 7.250, lei, însă în realitate a suportat 17.000 lei (cheltuielile de înmormântare şi parastase), astfel încât trebuie să primească diferenţa de 9.750 lei (17.000 lei - 7.250 lei).
în final, Tribunalul a obligat reclamanţii la 10.000 lei pasiv succesoral, pe care îl au de suportat către intervenientă, reprezentând drept de creanţă, şi la 9750 lei, reprezentând pasiv succesoral către pârâtă (9.750 + 10.000 + 2.000 = 21.750 lei cotă-parte de suportat din pasivul succesoral).
111. Referitor la motivul de recurs prin care se critică înlăturarea din hotărârea primei instanţe de fond suma de 9.000 lei, reprezentând cheltuielile cu întreţinerea defunctului pe ultimii trei ani de viaţă, componentă a pasivului succesoral rămas de pe urma autorului E.F., Curtea a constatat că, aşa cum se reţine şi în practica judiciară, chiar dacă ar fi fost dovedită efectuarea acestor cheltuieli, soţia supravieţuitoare nu ar fi avut un temei legal pentru a le cere de la ceilalţi succesori, având în vedere că aceste cheltuieli îi reveneau ca obligaţie pârâtului în calitatea sa de soţ, potrivit dispoziţiilor art. 2 şi art. 86 C. fam., în temeiul cărora între soţi există obligaţia de întreţinere, fiind datori să-şi acorde sprijin material şi moral, astfel că acesta nu era îndreptăţit să ceară restituirea unei părţi din cheltuielile respective, care nu pot fi considerate nici ca o datorie a succesiunii şi nici ca o sarcină în sensul celor arătate mai înainte.
Potrivit art. 774 C. civ., moştenitorii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ceea ce ia.
Cu privire la datorii, acestea sunt reprezentate de obligaţiile de orice fel cu caracter patrimonial ale defunctului, indiferent de izvorul lor, cum sunt contractul, îmbogăţirea fără justă cauză, delictul civil, iar, în ceea ce priveşte sarcinile succesiunii, acestea sunt cele ce se nasc la deschiderea moştenirii ori după această dată, precum: cheltuielile de înmormântare, cele pentru administrarea şi lichidarea succesiunii, legatul particular având ca obiect o sumă de bani ş.a.
Este nefondat şi motivul de recurs prin care se susţine că în mod greşit nu au fost incluse în pasiv îmbunătăţirile aduse imobilului după decesul autorului de către pârâtă, având în vedere că, aşa cum s-a arătat anterior, datoriile sunt reprezentate de obligaţiile de orice fel cu caracter patrimonial ale defunctului, iar sarcinile succesiunii sunt cele ce se nasc la deschiderea moştenirii ori după această dată, precum: cheltuielile de înmormântare, cele pentru administrarea şi lichidarea succesiunii.
îmbunătăţirile aduse imobilului ce face parte din masa succesorală nu reprezintă o datorie a moştenirii, ci a moştenitorilor cărora li s-a atribuit bunul şi care sunt consideraţi ca efect al partajului proprietari exclusivi chiar de la data deschiderii succesiunii care coincide cu data decesului. în aceste condiţii contravaloarea acestor îmbunătăţiri nu putea face parte din pasivul succesoral, putând reprezenta o cerere separată în pretenţii îndreptată împotriva acestei persoane, ceea ce nu a fost cazul în speţă, unde, de altfel, cele două calităţi s-au întrunit în persoana soţiei supravieţuitoare.
Din dispozitivul hotărârii primei instanţe rezultă că aceasta, pentru stabilirea activului, a avut în vedere valoarea casei cu toate îmbunătăţirile efectuate atât înainte de deces, cât şi după acest moment, iar în pasiv a trecut valoarea îmbunătăţirilor făcute de către pârâtă în toată această perioadă, adică 1/2 corespunzător cotei sale de proprietate până la deces, şi îmbunătăţirilor făcute de către pârâtă după decesul soţului său. Or, procedând în acest fel îi obligă pe ceilalţi moştenitori, cărora nu le-a revenit bunul, reclamanţii în cauză, să suporte 3/4 din contravaloarea îmbunătăţirilor tăcute de către pârâtă corespunzător cotei sale de proprietate, şi după decesul defunctului, în condiţiile în care aceste îmbunătăţiri îi profită doar pârâtei, căreia i s-a atribuit bunul.
Astfel, această schimbare a sentinţei în apel nu este deloc inutilă, aşa cum a susţinut recurenta.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. irit., decizia nr. 64/R din 2 februarie 2010
| ← Vânzarea imobilului dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995 de... | Notificare formulată de tatăl reclamanţilor. Transmiterea... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Cheltuieli cu întreţinerea defunctului. îmbunătăţiri la imobilul succesoral efectuate după data decesului acestuia. Neincluderea în pasivul succesoral
