Fructe civile. Acţiune în despăgubiri
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 17.01.2001 a Judecătoriei Turda, menţinută prin decizia civilă nr. 58 din 18.012002 aTribunalului Cluj, prin respingerea apelului pârâtului C.I., s-a admis acţiunea reclamantului şi pârâtul a fost obligat la plata de despăgubiri.
Instanţele au reţinut că reclamantul a cumpărat, în baza unui antecontract, 0,12 ha teren, pe care pârâtul 1-a ocupat abuziv, folosindu-1 la păşunat animale, provocându-i astfel o pagubă de 2 milioane lei anual.
Prin decizia civilă nr. 1030 din 8.05.2002, recursul pârâtului a fost admis iar decizia modificată, în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei prin respingerea acţiunii.
Curtea a reţinut următoarele.
Promisiunea de înstrăinare s-a încheiat cu persoane care nu sunt proprietare, nu deţin titlu de proprietate sau act de punere în posesie, pe care îl are o altă persoană, care cu antecontract a promis a-1 vinde şi 1-a pus în posesie pe pârât, astfel că reclamantul nu şi-a dovedit dreptul de proprietate şi nici alt drept care să-i justifice folosinţa. Nefiind îndeplinite cerinţele art. 480 şi 998 C. civ., acţiunea în despăgubiri nu a fost considerată fondată.
C.A. Cluj, decizia civilă nr. 1030 din 8.05.2002
Notă: Hotărârile atacate nu au motivat în drept temeiul răspunderii şi, implicit, al acordării de despăgubiri. Din motivările în fapt rezultă că instanţele au reţinut răspunderea civilă delictuală, ocuparea fără drept a terenului proprietatea reclamantului, corect soluţionată de instanţa de recurs ca nefiind prezentă.
Valoarea reţinută reprezintă contravaloarea recoltei de fân care, potrivit art. 483 C. civ. reprezintă fruct civil şi, conform art. 484 C. civ., se cuvine proprietarului.
Posesorul câştigă proprietatea fructelor când posedă ca proprietar în temeiul unui titlu de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute - art 485 şi 486 C. proc. civ.
Reclamantul nu era în drept să pretindă fructele civile, nefiind posesor de bună-credinţă şi neavând titlu translativ de proprietate; în aceaşi situaţie au fost şi promitentele-vânzătoare, astfel că nici acestea şi nici pârâtul nu s-au aflat vreodată în posesia terenului. Cel care a dovedit posesia terenului este pârâtul, el dobândind proprietatea asupra fructelor. Reţinerea corectă a naturii juridice a pricinii facea nefondată cererea în predarea fructelor civile.
