Legat. încălcarea rezervei succesorale. Reducţiune. Sancţiune specifică. Lipsa discernământului. Nulitate relativă. Prescripţie
| Comentarii |
|
C. civ., art. 847 Decretul nr. 167/1958, art. 3, art. 9 alin. (2)
I. Prima instanţă a arătat că reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor eliberat de BNP
D.D., prin care s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma defunctei
B.O., mama vitregă a reclamantului.
Condiţia interesului este prevăzută şi de dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora „cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii”. Astfel, din aceste dispoziţii legale rezultă că anularea certificatului de moştenitor nu poate fi cerută de orice persoană, ci doar de cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor, justificând astfel un interes.
Or, în cauză, cum reclamantul nu are calitatea de succesibil al defunctei B.O., nu poate justifica niciun interes în anularea certificatului de moştenitor emis de pe urma acesteia.
In ceea ce priveşte primul capăt de cerere vizând constatarea nulităţii absolute a testamentului redactat de defunctul tată al reclamantului, instanţa a constatat că motivele invocate de reclamant privesc exclusiv faptul că testamentul în cauză îi încalcă dreptul său de rezervă succesorală. Or, încălcarea rezervei succesorale are o sancţiune civilă specifică — anume reducţiunea legatului care încalcă această rezervă - nefiind o cauză de nulitate a legatului. Deşi reclamantul a formulat, cu o altă ocazie, o acţiune în reducţiunea testamentului în cauză, această acţiune a fost respinsă ca fiind prescrisă prin sentinţa civilă nr. 2883/1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Ca atare, dat fiind că încălcarea dreptului la rezervă nu poate atrage nulitatea legatului - neputând fi asimilat cu un caz de nevala-bilitate a obiectului testamentului, nici cu o cauză falsă, ilicită sau imorală a acestuia şi nici nu încalcă ordinea publică - instanţa a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a testamentului autentificat de notariatul de Stat Local al Sectorului 6, ca neîntemeiat.
II. Tribunalul Bucureşti a reţinut că lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil este, potrivit soluţiei unanim acceptate în literatura de specialitate şi în practica judecătorească, sancţionată cu nulitatea relativă, interesul ocrotit prin dispoziţia legală încălcată fiind unul particular, individual.
Dreptul la acţiune având ca obiect o acţiune prin care se invocă nulitatea relativă este prescriptibil extinctiv, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie fiind cel general de trei ani, instituit de art. 3 din acelaşi act normativ, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, când reclamantul ar fi trebuit să ia cunoştinţă despre cauza de anulare.
Prin urmare, fiind incidente dispoziţiile privind prescripţia dreptului la acţiune, reclamantul nu mai poate pune în discuţie lipsa discernământului tatălui său la data întocmirii testamentului.
Pe de altă parte, această situaţie nu poate conduce Ia admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, întrucât excepţiile vizează modul de soluţionare al unor cereri, iar nu doar al unora dintre motivele invocate în susţinerea lor. Or, pe lângă lipsa discernământului autorului său, reclamantul s-a referit şi la o serie de motive de nulitate absolute care ar conduce la constatarea nulităţii testamentului.
în al doilea rând, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a regulii de interpretare potrivit căreia norma specială derogă de la norma generală, apreciind că pentru încălcarea rezervei succesorale există o sancţiune specifică, şi anume reducţiunea liberalităţilor excesive, la care face referire art. 847 C. civ., nemaifiind astfel incidente dispoziţiile de drept comun care reglementează nulitatea actului juridic civil. Prin urmare, nu mai era necesar ca instanţa să verifice dacă a fost sau nu încălcată rezerva succesorală, câtă vreme nu ar fi putut da nicio eficienţă juridică unei eventuale constatări a temeiniciei susţinerilor reclamantului.
| ← Revocare judecătorească. Legat cu sarcină. Revocare pentru... | Regula indivizibilităţii opţiunii succesorale. Dreptul de... → |
|---|
