Testament. Imposibilitatea analizării valabilităţii acestuia pe cale incidentală
| Comentarii |
|
C. civ., art. 650
I. Prima instanţă a reţinut că la data de 24 februarie 1998 a decedat S.M., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 3, patrimoniul succesoral al acesteia transmiţându-se la data morţii către cei doi comoşte-nitori, reclamantul în calitate de moştenitor testamentar având vocaţie la succesiune, conform art. 650 C. civ., în temeiul testamentului autentic lăsat de defunctă, şi pârâtul, acesta având vocaţie la succesiune în temeiul legii, în urma dezbaterii succesiunii defunctei eliberându-se certificatul de moştenitor nr. 39/1999 de către BNP E.G.
Instanţa a mai reţinut că, deşi reclamantul avea vocaţie la succesiune în temeiul legii, a înţeles să accepte testamentul, devoluţiunea moştenirii fiind testamentară în ceea ce-1 priveşte pe reclamant. Moştenirea testamentară coexistând cu cea legală, ca urmare a faptului că prin certificatul de moştenitor au fost determinate corect întinderea rezervei succesorale ce se cuvine unui descendent, şi anume de 1/2 din moştenire, restul reprezentând cotitatea disponibilă cuvenindu-se reclamantului în baza moştenirii testamentare, defuncta instituindu-1 legatar universal.
Instanţa a mai reţinut, în funcţie de cotele succesorale, cotele indivize ale părţilor asupra bunurilor care compun masa de împărţit, restul, reprezentând cotitatea disponibilă, cuvenindu-se reclamantului în baza moştenirii testamentare, defuncta instituindu-1 legatar universal, întrucât defuncta a lăsat moştenitori rezervatari, legatarul universal nu putea culege tot patrimoniul defunctei, ci numai o fracţiune din patrimoniu după determinarea şi atribuirea rezervei legale pârâtului în calitate de descendent de gradul I al defunctei.
II. Tribunalul a reţinut următoarele:
Din modul de redactare al celui de-al doilea motiv de apel reiese că apelantul-pârât are dubii cu privire la existenţa sau valabilitatea testamentului întocmit de către mama sa în favoarea celui de-al doilea soţ. Acesta nu a formulat însă o cerere de înscriere în fals şi nici nu a învestit instanţa cu o cerere de constatare a nulităţii testamentului, iar nulitatea unui act juridic poate fi cercetată pe cale incidentală numai în ipoteza în care se pune în discuţie executarea unui act juridic, de care se prevalează reclamantul, ca temei al unei obligaţii, care ar incumba pârâtului, situaţie care nu se regăseşte în cauză.
Ca atare, în cadrul procesual fixat de către părţi, nu era necesară emiterea unor adrese către biroul notarului public pentru comunicarea testamentului sau a certificatului de moştenitor, astfel încât, chiar dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii sale cu acest obiect, nu i-a fost produsă nicio vătămare.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 1012/A din 27 iunie 2008, nepublicată
| ← Legat de uzufruct al întregii moşteniri. Calificare | Legat cu titlu particular. Lipsa forţei probante în privinţa... → |
|---|
