LEGEA NR. 10/2001. NATURA JURIDICĂ A TERMENULUI PENTRU TRIMITEREA NOTIFICĂRII. NERESPECTARE. CONSECINŢE
| Comentarii |
|
Termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în care persoana îndreptăţită poate trimite notificarea persoanei juridice deţinătoare, nu este un termen de prescripţie, ci un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau suspendare şi incompatibil cu instituţia repunerii în termen.
Secţia civilă, decizia nr. 262 din 3 decembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 588 din 16 iulie 2003 a Tribunalului Maramureş, s-a admis cererea reclamantei M.F., în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului Baia Mare şi Prefectura Judeţului Maramureş şi în consecinţă, s-a dispus repunerea reclamantei în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 pentru comunicarea prin executorul judecătoresc a notificării (cererii) vizând restituirea în natură şi plata de despăgubiri pentru imobilul înscris cu titlu de drept cumpărare din 1 august 1955 în CF nr. 3882 Baia Mare, nr. top 2731/151 (casă şi teren în suprafaţă de 1.021 mp) în favoarea tatălui petentei, decedat la 9.1.1992, imobil transcris din 13.1.1981 în CF 10454 Baia Mare, nr. top 7200 în favoarea Statului Român, cu titlu de drept expropriere.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 21 şi art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită la restituirea în natură sau (şi) la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele care cad sub incidenţa acestei legi, în care se includ şi cele expropriate, va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului sau (şi) plata de despăgubiri. Termenul de 6 luni a fost prelungit cu 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 ,şi cu 3 luni prin O.U.G. nr. 145/2001, situaţie în care persoana îndreptăţită putea să comunice notificarea până la data de 14 februarie 2002.
Nerespectarea termenului de 6 luni, ulterior prelungit, pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent (art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 identic cu art. 103 alin. (1) C.pr.civ.).
Cu actele medicale depuse la dosar, din care rezultă că reclamanta a fost internată în mai multe rânduri, începând cu luna iulie 2001 în spital în Cluj şi Baia Mare cu diagnosticul de lombosciatică, discopatie lombară tulburare distimică cu note fobice şi osteoporoză vertebrală, aceasta a făcut dovada că a fost împiedicată din cauza lobilor de care suferă, să-şi îndeplinească actul de procedură constând în notificarea sau cererea la Legea nr. 10/2001 şi aşa fiind, repunerea ei în termen poate fi dispusă de instanţă.
împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Baia Mare reprezentată de Primar, solicitând casarea ei şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii.
în motivare, s-a arătat că în mod greşit prima instanţă a pronunţat o soluţie supusă numai recursului, în realitate ea fiind supusă atât apelului cât şi recursului.
De asemenea, prima instanţă a calificat în mod greşit termenul pentru depunerea notificării, prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca fiind un termen de prescripţie şi nu de decădere. în acest sens sunt revelatoare dispoziţiile art. 21 alin. (5) din aceeaşi lege. Fiind vorba despre un termen de decădere, acesta nu poate fi suspendat sau întrerupt şi este incompatibil cu instituţia repunerii în termen.
Art. 103 C.pr.civ. nu îşi poate găsi aplicarea în speţă, deoarece nevalorificarea dreptului la acţiune nu a dus la stingerea acestuia, ci la pierderea dreptului. Cererea de repunere în termen nu a fost formulată nici în termen de 15 zile de la încetarea motivelor de împiedicare.
Reclamanta s-a opus admiterii apelului. Examinând apelul, curtea reţine următoarele : Din economia dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, rezultă că în ipoteza în care persoana îndreptăţită refuză oferta cuprinsă în dispozitiv sau decizia motivată, aceasta o poate ataca la secţia civilă a tribunalului, iar hotărârea este supusă căilor de atac.
Fiind vorba de o chestiune prejudicială, înseamnă că şi notarea privind repunerea în termenul de formulare a notificării, este supusă „căilor de atac", respectiv apelului şi recursului, în speţă fiind vorba de apel şi nu de recurs.
Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la data de 14 februarie 2001. Din biletele de ieşire din spital, depuse de către reclamantă la dosarul primei instanţe, rezultă că reclamanta a fost internată în următoarele intervale de timp : 1) 12.03. -
27.03.2001 (16 zile); 2) 5.02. - 11.02.2002 (7 zile); 3) 14.02. -
18.02.2002 (5 zile) în total 28 de zile.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, persoana juridică deţinătoare. Acest termen a fost prelungit ulterior prin O.U.G. nr. 145/2001 până la 12 luni. Din 12 luni, reclamanta a fost internată numai 28 de zile.
Chiar dacă reclamanta ar fi fost internată în spital timp de 12 luni şi nu doar 28 de zile cât a dovedit, internarea în spital nu poate fi considerată ca o piedică sau o împrejurare mai presus de voinţa ei, în sensul art. 103 alin. (1) C.pr.civ.
Dar ultima dată, reclamanta s-a externat la 18.02.2002, iar cererea de repunere în termen a fost formulată abia la data de 27.03.2003, deci cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 103 alin. (2) C.pr.civ.
Termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu este unul de prescripţie, ci un termen de decădere, care nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare şi este incompatibil cu instituţia repunerii în termen. Tocmai de aceea, alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că nerespectarea termenului de 12 luni prevăzut pentru trimiterea (mai exact înregistrarea) notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ., se va admite apelul pârâtei împotriva sentinţei, care va fi schimbată în sensul respingerii cererii reclamantei de repunere în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
(Judecător Traian Dârjan)
| ← OFERTĂ DE VÂNZARE. CONDIŢII. NEÎNDEPLINIRE | LEGEA NR. 10/2001. TERMEN DE ACCEPTARE A SUCCESIUNII CU PRIVIRE... → |
|---|
