SUCCESIUNE VACANTĂ. ÎNTINDEREA RĂSPUNDERII STATULUI PENTRU PASIVUL SUCCESIUNII VACANTE
Comentarii |
|
Statul răspunde de pasivul succesiunii dobândite numai în limita activului căci nu ar fi admisibil ca societatea să suporte pasivul din patrimoniul unei persoane fizice.
Dacă se pretinde obligarea statului la plata unei sume determinate este necesar a se stabili valoarea activului succesoral, numai astfel putându-se determina limitele obligaţiei de plată a statului pentru pasivul succesoral.
Secţia civilă, decizia nr. 480 din 21 martie 2003
Prin sentinţa civilă nr.6484 din 11 iulie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis acţiunea formulată de reclamanta P.F împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publi.ce Cluj şi extinsă pentru opozabilitate şi împotriva pârâtei C.V.
S-a constatat vacanţa moştenirii rămase după defunctul C.G., decedat la 6 martie 2001.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C.G. este compusă din cota de 1/ 2 parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF 39344 Cluj-Napoca, nr. topo 23333/XIX.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român asupra cotei de 1/2 parte din imobilul descris mai sus, cu titlu de succesiune vacantă.
Pârâtul statul Român a fost obligat să restituie reclamantei suma de 32.000.000 lei cu titlu de împrumut, cu dobânda legală începând cu data de 18 octombrie 2001 şi până la data restituirii împrumutului, în limita activului succesoral.
Pârâtul a fost de asemenea obligat să plătească reclamantei suma de 7.279.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins acţiunea civilă formulată împotriva pârâtului C.G. ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului. S-a respins de asemenea acţiunea formulată împotriva pârâţilor C.R. şi C.V. chemaţi în judecată în calitate de moştenitori ai defunctului C.G., ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin contractul de împrumut sub semnătură privată încheiat la 10 martie 1999, reclamanta a împrumutat defunctului C.G. suma de 32.000.000 lei, cu termen de restituire la 9 martie 2000. C.G a decedat la 6 martie 2001, iar fiul acestuia, C.R. şi soţia defunctului C.V. au renunţat la succesiune prin declaraţii autentice. în temeiul art. 696 C.civ. s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a paraţilor C.R. şi C.V. .
Potrivit art. 680 C.civ. s-a constatat existenţa succesiunii vacante care revine Statului Român.
Defunctul C.G. a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta C.V. apartamentul înscris în CF nr. 39344, ca bun comun. Prin decesul lui C.G. dreptul de proprietate în devălmăşiei s-a transformat într-un drept de proprietate pe cote părţi care se prezumă a fi egale.
S-a constatat că din masa succesorală a defunctului face parte cota de 1/ 2 parte din imobil, ce se transmite în proprietatea Statului Român.
în temeiul art. 1584 C,civ., Statul Român, în calitate de succesor în drepturi al defunctului a fost obligat să plătească reclamantei suma de 32.000.000 lei în limita activului succesoral.
De asemenea, conform art. 1088 C.civ., statul a fost obligat şi la plata dobânzilor legal percepute la această sumă începând cu data de 18 noiembrie 2001, dată la care a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia de a restitui împrumutul, şi până la data restituirii.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Statul Român, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii.
în motivarea apelului s-a arătat că în mod nelegal prima instanţă a constata vacanţa moştenirii după defunctul C.V., în lipsa unor dovezi concludente care să ateste că succesibilii defunctului până la gradul IV au renunţat la moştenire, iar renunţarea să fi fost consemnată în registrul de renunţări.
Sentinţa a fost criticată şi sub aspectul obligării la plata dobânzii legale începând cu data de 18 octombrie 2001, întrucât statul nu putea achita datorii înainte ca succesiunea să fi fost deschisă şi să fi intrat în posesia acesteia cu permisiunea justiţiei.
Prin decizia civilă nr. 490/A din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj s-a admis în parte apelul, fiind schimbată sentinţa în sensul obligării statului la plata dobânzii legale aferente sumei de 32.000.000 lei numai de la data pronunţării hotărârii -11 iulie 2002, până la data restituirii împrumutului. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. Pentru a pronunţa această decizie tribunalul a avut în
vedere următoarele considerente:
S-a apreciat că legal prima instanţă a constatat vacanţa succesiunii defunctului C.G. în termenul legal de acceptare a moştenirii, 6 martie - 6 septembrie 2001, la nivelul circumscripţiei Judecătoriei Cluj-Napoca, în registrele de succesiuni, nu s-a înregistrat nici o cerere de deschidere a succesiunii după defunctul C.G. moştenitorii legali cunoscuţi, fiul defunctului şi soţia supravieţuitoare a acestuia, respectiv C.R. şi C.V. au renunţat expres la succesiune prin declaraţii autentice, declaraţiile lor fiind înregistrate sub nr. 181 şi 182 din 14 mai 2001 în registrul de renunţări la succesiune.
în cauză nu era necesară întocmirea unui inventar, acceptarea unei moşteniri sub beneficiul de inventar fiind în principiu facultativă, legea (art. 687, 693 C.civ.) prevăzând expres şi limitativ cazurile în care o astfel de acceptare este obligatorie.
Rolul întocmirii inventarului fiind acela de a se evita confuzia patrimoniului succesibilului cu patrimoniul propriu al defunctului, un astfel de inventar apare ca inutil în cazul statului care va răspunde de pasivul succesoral doar în limita activului dobândit, iar valoarea acestuia poate fi stabilită şi ulterior, chiar în lipsa unui inventar special.
S-a apreciat a fi întemeiată critica referitoare la data de la care sunt datorate dobânzile. în speţă, pârâtul apelant a luat la cunoştinţă calitatea sa de moştenitor legal al defunctului împrumutat şi obligaţia sa de restituire a împrumutului doar cu ocazia pronunţării sentinţei, la 11 iulie 2002, numai de la această dată întârzierea în restituirea împrumutului fiindu-i imputabilă.
împotriva deciziei a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând modificarea acesteia şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de reclamantă împotriva Statului Român.
în motivarea recursului, invocându-se prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civ., decizia a fost criticată sub următoarele aspecte:
Nelegal a apreciat tribunalul că în cauză nu este necesară efectuarea inventarului, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 706 C.civ.
în cauză se impunea întocmirea unui proces verbal de inventariere care să cuprindă descrierea şi evaluarea bunurilor care compun masa succesorală.
Recursul este întemeiat pentru considerentele care urmează.
Astfel cum s-a reţinut prin decizia atacată, întocmirea inventarului nu este obligatorie decât în cazurile limitativ prevăzute de lege, şi anume pentru succesibilii minori şi interzişii judiciari, precum şi pentru moştenitorii succesibilului care a decedat înainte de a-şi fi exercitat dreptul de opţiune, dacă nu se înţeleg între ei spre a lua o atitudine unitară fată de acţiune (art. 692, 693 C.civ.).
Dreptul de moştenire al statului derivând din lege, el nu poate renunţa la moştenirea vacantă, deoarece bunurile fără stăpân trec oricum în proprietatea statului.
Dispoziţiile art. 706 C.civ., privind termenele pentru efectuarea inventarului şi pentru deliberarea asupra acceptării sau renunţării la succesiune, nu sunt aplicabile succesiunii vacante care revine statuiui.
Potrivit art. 680 C.civ., astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.
Statul răspunde de pasivul succesiunii dobândite numai în limita activului căci ar fi inadmisibil ca societatea să suporte pasivul din patrimoniul unei persoane fizice.
în cauză, punându-se problema obligării statului la plata unei sume determinate, era necesar a se stabili valoarea activului succesoral, numai astfel putându-se determina limitele obligaţiei de plată a statului pentru pasivul succesoral.
Instanţele au obligat Statul Român la plata pasivului succesoral al defunctului C.G. în favoarea reclamantei P.F., respectiv la plata sumei de 32.000.000 lei cu dobânzile aferente fără a se stabili valoarea activului succesiunii.
Hotărârea instanţei trebuie să rezolve în concret însă litigiul supus judecăţii cu privire la obiectul procesului, dispozitivul urmând a fi pus în executare silită.
Fără a se cunoaşte valoarea activului succesiunii, nu se putea dispune obligarea Statului Român la plata sumei de 32.000.000 lei şi a dobânzilor, în acest mod nefiind stabilită valoarea activului, iar hotărârea nu va putea fi pusă în executare.
Se constată deci că tribunalul, în mod greşit nu a soluţionat fondul cererii, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ., decizia să fie casată, trimiţându-se cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. în rejudecare, instanţa de apel va dispune administrarea de probe în urma cărora să se stabilească valoarea cotei de 1/ 2 parte din imobilul înscris în CF nr. 39344 Cluj-Napoca, nr. top 23333/XIX. (Judecător Lucia Şteţca)
← CERTIFICAT DE MOŞTENITOR. NATURA JURIDICĂ Şl PUTEREA DOVEDITOARE | CONFLICT NEGATIV DE COMPETENTĂ. COMPETENŢA MATERIALĂ DE... → |
---|