LEGEA NR. 10/2001. TERMEN DE ACCEPTARE A SUCCESIUNII CU PRIVIRE LA IMOBILELE CARE FAC OBIECTUL ACESTEI LEGI. DEROGARE DE LA DREPTUL COMUN
| Comentarii |
|
Derogându-se de la dispoziţiile art. 700 alin. 1 C.civ., prin Legea nr. 10/2001 a fost instituit un termen de 12 luni pentru acceptarea succesiunii cât priveşte imobilele care fac obiectul acestei legi. (Legea nr. 10/2001, art. 4 alin. (3) şi 21 alin. (1))
Secţia civilă, decizia nr. 171 din 3 octombrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 535 din 29 mai 2003 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 10149/2002 a fost respinsă plângerea formulată de petentele C.O. şi C.E. împotriva deciziei nr. 956 din 6 august 2002 emisă de intimata S.C. Flora S.A Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a hotărât următoarele :
Imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea antecesorilor petentelor, fiind expropriat de la aceştia în anul 1968 de către Statul Român cu plata unor despăgubiri în sumă de 1701 lei.
Terşnul a fost transmis ulterior intimatei, care a edificat pe teren o construcţie.
Petentele au solicitat restituirea în natură a terenului conform Legii nr.10/2001, prin notificare înregistrată la executorul judecătoresc în data de 12 noiembrie 2001.
Prin decizia nr. 956 din 6 august 2002 intimata a respins cererea, învederând că terenul nu este liber.
Din coroborarea dispoziţiilor art 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu cele ale art. 700 alin. (1) C.civ., rezultă că în cazul moştenitorilor termenul pentru a depune notificarea - ca fapt ce echivalează cu acceptarea succesiunii pentru imobilele care fac obiectul Legii nr. 10/2001 - este de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii, astfel că ultima zi de depunere a notificării de către
moştenitori era 14 august 2001.
Termenul iniţial de 6 luni pentru depunerea notificării de către cei îndreptăţiţi a fost ulterior prelungit, însă nici un act normativ ulterior cu putere de a modifica legea nu a prevăzut un alt termen pentru acceptarea succesiunii decât acela de 6 luni din dreptul comun.
Doar prin H.G. nr. 498/2003 se prevede (la art. 4.5) că în cazul Legii nr. 10/2001 termenul de acceptare a succesiunii coincide cu termenul de depunere a notificării, însă o hotărâre a Guvernului nu are puterea de a modifica legea sau de a adăuga la ea.
Cum petentele în speţă nu au depus notificarea în termenul legal de acceptare a succesiunii, plângerea lor trebuie respinsă.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel petentele solicitând desfiinţarea ei iar pe fond admiterea contestaţiei.
Apelul este întemeiat şi se va admite pentru motivele care urmează :
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestui act normativ beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite, în vreme ce succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru aceste bunuri.
în acelaşi timp, prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi persoana juridică deţinătoare.
Aceste din urmă prevederi au fost modificate în sensul prelungirii termenului de 6 luni cu 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 şi cu încă 3 luni prin O.U.G. nr. 145/2001, ajungându-se astfel la un termen de 12 luni în care notificarea putea fi în mod valabil înregistrată.
Contrar celor statuate de prima instanţă, examinarea coroborată a acestor prevederi legale trimite la concluzia^că, privitor la imobilele care fac obiectul Legii nr. 10/2001, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun în materie, anume acelea ale art. 700 alin. 1 C.civ., (în raport de care dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii), Legea nr. 10/2001 a instituit un termen diferit de cel general pentru acceptarea unei succesiuni, respectiv de 12 luni calculate de la data intrării în vigoare a legii.
O asemenea concluzie apare ca posibilă atâta vreme cât, în sistemul Legii nr. 10/2001, cererea de restituire (formulată pe calea notificării la care se referă art. 21) valorează act de acceptare a succesiunii cu privire la imobilele a căror restituire se solicită. Or, câtă vreme cererea de restituire poate fi introdusă în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, rămâne că inclusiv acceptarea succesiunii pe care ea o implică poate fi făcută în acelaşi termen.
Nu s-ar putea considera, precum a apreciat Tribunalul, că lipsesc dispoziţiile legale în care să se fi prevăzut un alt termen de acceptare a succesiunii decât acela stabilit prin art. 700 alin. 1 C.civ., căci tocmai prin prevederile art. 4 alin. (3) şi 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, sus-evocate, s-a instituit un termen distinct şi derogatoriu, acela de 12 luni, neputându-se vorbi de instituirea lui exclusiv prin Normele metodologice de aplicare a legii.
Aşa fiind, în mod greşit a considerat prima instanţă că petentele ar fi înregistrat notificarea (la 12 noiembrie 2001) cu depăşirea termenul legal, neintrând în cercetarea fondului cauzei, ceea ce obligă la anularea sentinţei şi fixarea unui termen de judecată pentru evocarea fondului de către prezenta instanţă, conform art. 297 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Valentin Mitea)
| ← LEGEA NR. 10/2001. NATURA JURIDICĂ A TERMENULUI PENTRU... | PETITIE DE EREDITATE. CONDIŢII. INVOCAREA UNUI TESTAMENT OLOGRAF → |
|---|
