Partaj. Drept de creanţă
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 481 din 9 iulie 2003, a Tribunalului Mureş, s-a admis apelul declarat de reclamanta B.C. împotriva sentinţei civile nr. 6431 din 4 decembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, s-a schimbat în parte sentinţa atacată şi, în consecinţă s-a eliminat din masa bunurilor comune cota de 21,2% din valoarea apartamentului situat în Tg. Mureş, constatându-se că reclamanta are un drept de creanţă de 167.177.371 lei din valoarea apartamentului menţionat, bun propriu al pârâtului B.O. Totodată, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 167.177.371 lei, cu titlu de drept de creanţă, pe lângă suma de 500.000 lei, reprezentând sultă pentru bunurile mobile.
în considerentele deciziei s-a reţinut că, prin sentinţa atacată, s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, sentinţa fiind criticată în privinţa modului de stabilire a sultei datorată de pârât. Din înscrierile din C.F. rezultă că imobilul în litigiu constituie bunul propriu al pârâtului, fiind dobândit prin moştenire în anul 1994. în timpul căsătoriei părţilor s-a achitat doar o parte din preţul acestuia, ceea ce îi conferă reclamantei un drept de creanţă corespunzător cotei de 1/2 din contribuţia comună, raportat la valoarea de circulaţie a apartamentului. Luând în considerare actele depuse la dosar, instanţa de apel a constatat că preţul de achiziţionare al apartamentului a fost de 129.601 lei, din care contribuţia comună a soţilor este în procent de 73,39% şi astfel reclamantei îi revine cu titlu de drept de creanţă cota de 1/2.
în aceste condiţii instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a inclus în mod greşit în masa bunurilor comune procentul de 21,2% din valoarea apartamentului, acesta fiind greşit calculat în raport de probele existente. în susţinerea acestei concluzii trebuie avută în vedere şi recunoaşterea pârâtului care, în interogatoriul formulat pentru reclamantă, i-a recunoscut acesteia un aport de 36,6% din valoarea de cumpărare a imobilului. Sub aspectul valorii apartamentului s-a constatat că, prin expertiza efectuată în apel, s-a stabilit o valoare tehnică de 491.698.172 lei şi o valoare de circulaţie de 437.611.000 lei, rezultată în urma diminuării celei dintâi cu un procent de 11%. Apelanta a contestat această diminuare, arătând că nu este motivată de expert şi a solicitat a fi avută în vedere la partaj valoarea tehnică.
Tribunalul a considerat că această cerere poate fi acceptată deoarece, conform explicaţiilor date în raportul de expertiză întocmit cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă s-au reţinut factori negativi în procent de 25%, din care nu se justifică reducerea cu 20% a valorii apartamentului pe considerentul că se află în proces, întrucât în litigiu sunt implicate ambele părţi, iar respectiva situaţie juridică trebuie să le afecteze deopotrivă. Prin aplicarea acestui factor negativ va fi influenţată doar situaţia reclamantei, sub aspectul reducerii cuantumului dreptului său de creanţă, deoarece imobilul i-a fost atribuit în natură pârâtului, astfel că aceeaşi diminuare nu va fi resimţită şi de către acesta.
în consecinţă, instanţa de apel a apreciat că trebuie eliminat factorul negativ de -20% pentru proces în curs, ceea ce ar trebui să conducă la majorarea valorii tehnice cu un procent de +4%, astfel că cererea reclamantei de a fi avută în vedere la calcularea dreptului său de creanţă valoarea tehnică actualizată în apel a fost considerată ca justificată, cu atât mai mult cu cât această valoare este şi sensibil apropiată de valoarea de circulaţie a unui apartament similar, aspect desprins din ofertele de preţ publicate în presa locală.
Tribunalul Mureş, decizia civilă nr. 481 din 9 iulie 2003
| ← Pretenţii. Obligaţia de despăgubire a chiriaşului pentru... | Cesiunea sau vânzarea unei creanţe. Valabilitate. Lipsa... → |
|---|
