Pretenţii. Obligaţia de despăgubire a chiriaşului pentru îmbunătăţirile aduse la imobilul revendicat
| Comentarii |
|
Pârâtele recurente invocă excepţia lipsei calităţii procesual-pasive în cererea de pretenţii a reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 10/2001, or, o asemenea cerere nu poate fi primită pentru următoarele considerente: sub un prim aspect, Legea nr. 10/2001 nu era în vigoare la data introducerii acţiunii, iar, pe de altă parte, apărarea este invocată pentru prima dată în recurs, fiind redactată ca un motiv de recurs, deşi soluţia nu este criticabilă sub acest aspect, întrucât excepţia sub temeiul juridic arătat nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.
Este real că, prin prisma dispoziţiilor art. 49 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, obligaţia de despăgubire a chiriaşului revine statului sau unităţii deţinătoare în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, însă dispoziţia legală sus citată a intrat în vigoare după declanşarea litigiului civil şi judecarea pricinii în fond.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă fără putinţă de tăgadă că s-au efectuat lucrările de reparaţii invocate de reclamantă, iar contravaloarea acestora poate fi cerută numai de la proprietarul bunului întrucât îi profită acestuia şi nu unităţii de stat care administra bunul.
Lipsa autorizaţiei în efectuarea lucrărilor de construcţie prezintă relevanţă în aprecierea bunei sau relei-credinţe a constructorului precum şi a sumelor restituite, ştiut fiind că în situaţia constructorului de rea-credinţă proprietarul poate fi ţinut la obligarea cheltuielilor necesare şi utile fără a fi ţinut să plătească şi cheltuielile voluptorii.
împrejurarea că reclamanta nu a depus bonuri materiale, chitanţe de plată, facturi pentru procurarea materialelor folosite în lucrările de reparaţii, nu este în măsură să înlăture pretenţia ca nejustificată, întrucât, având calitatea de locatar în acea perioadă, există prezumţia că lucrările au fost edificate de acesta câtă vreme s-a demonstrat că nu au fost făcute de locator, unitatea specializată în administrarea fondului de locuinţe (astfel cum prevede art. 1421 alin. 2 Cod civil).
Recursul este întemeiat prin prisma cuantumului sumelor datorate de către proprietar întrucât acesta a fost în mod nelegal obligat la plata lucrărilor de construcţie (baie, WC, magazie) edificate pe un lot de teren apropiat (învecinat cu nr. 219), aflat în proprietatea oraşului E.
Fără îndoială că acestea pot fi oricând demolate de către proprietarul lotului învecinat, astfel că nu există temei pentru a fi obligate recurentele la plata contravalorii acestora. Suma la care pot fi obligate recurentele după deducerea holului şi a extinderii este în cuantum de 73.323.604 lei. Recurentele ajung şi ele la acest calcul matematic, iar notele de şedinţă din 27.06.2002 învederează însă că acestea sunt cheltuieli de conservare, întreţinere şi parţial voluptorii opozabile locatorilor fără însă a le detalia conform naturii arătate, fiind ignorate şi dispoziţiile art. 1421 Cod civil, în conformitate cu care în sarcina chiriaşului sunt numai micile reparaţii locative.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 277/C din 17 martie 2003
| ← Contract de donaţie încheiat de părinţi în favoarea... | Partaj. Drept de creanţă → |
|---|
