Obligaţii solidare. Solidaritate pasivă
| Comentarii |
|
Prin contestaţia la executare adresată la această instanţă şi înregistrată la nr. 189/18.11.2002 SC „T.I.A.S.R." a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. 348/2002, emisă prin executorul judecătoresc N.N., în baza sentinţei civile nr. 2330/6.11.2002.
în fapt, prin sentinţa civilă nr. 2330/6.11.2002 pronunţată de către Tribunalul Caraş-Severin contestatoarea a fost obligată în solidar cu pârâtul R.S.E. domiciliat în R., la plata sumei de 55.494.450 lei echivalentul a 3.525 DM, reprezentând contravaloarea autoturismului reclamantului S.M.V. şi a sumei de 21.000.000 lei, reprezentând beneficii nerealizate pe anul 2001 şi 2002. Contestatoarea nu s-a exonerat niciodată de la plata despăgubirii către reclamantul S.M.V., achitând către acesta în data de 4.09.2002 echivalentul sumei de 1.811 DM, îndeplinindu-şi obligaţia de plată conform H.G. nr. 1194/2000.
împotriva sentinţei civile nr. 2330/6.11.2002 contestatoarea a promovat recurs, în care a solicitat, în primul rând, suspendarea executării şi, în al doilea rând, casarea hotărârii având ca temei art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, deoarece instanţa de fond, Tribunalul Caraş-Severin a acordat mai mult decât s-a cerut, adică s-a cerut 1.300 DM şi s-a acordat 3.525 DM. S-a susţinut că în dispozitivul sentinţei nu se arată clar întinderea obligaţiei fiecărei părţi, deci nu s-ar putea executa titlul.
Fiind vorba de o obligaţie solidară, respectiv solidaritatea pasivă a obligaţiilor, teoria generală a obligaţiilor dreptului civil reglementează cu claritate executarea acestora şi raporturile dintre debitori în cazul solidarităţii pasive. Nefiind întrunite cerinţele art. 399 şi urm. din Codul de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondată contestaţia de executare. Tribunalul Caraş-Severin, decizia civilă nr. 263 din 4 februarie 2003
| ← Obligaţia de a face. Edificare gard despărţitor. Conflict... | Servitute de trecere → |
|---|
