Cesiunea sau vânzarea unei creanţe. Valabilitate. Lipsa notificării. Consecinţe
| Comentarii |
|
Judecătoria a admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu B.I.R. - aflată în faliment, şi cealaltă societate pârâtă şi a dispus radierea ipotecii convenţionale înfiinţată prin contract autentic asupra apartamentului, precum şi desfiinţarea comandamentului, înscris în C.F. în motivare s-a reţinut, în fapt, că, prin contractul de ipotecă, reclamantul a garantat jumătate din împrumutul acordat de B.I.R. celeilalte pârâte, în vederea recuperării acestuia începându-se executarea silită, prin comunicarea somaţiei şi înfiinţarea comandamentului. Se mai arată că au trecut mai mult de 6 luni de la data instituirii, fară a se continua executarea, motiv pentru care s-a constatat perimarea în temeiul art. 384 Cod procedură civilă. S-a mai reţinut în temeiul art. 6 din Decretul nr. 167/1958 că s-a prescris şi dreptul de a mai cere executarea silită, aşa încât obligaţia de restituire din contractul de împrumut a devenit imperfectă şi s-a stins ca urmare a imposibilităţii de executare. Pe cale de consecinţă, şi garanţia acestei obligaţii s-a constatat a fi stinsă.
B.I.R., prin lichidator, a criticat sentinţa pentru nelegalitate, în sensul neluării în discuţie a excepţiei ridicate prin întâmpinare, privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât a cedat toate creanţele pe care le avea împotriva celeilalte pârâte, însoţite de garanţiile aferente, şi, întrucât nu mai era parte în proces, se impunea respingerea acţiunii.
Tribunalul a respins apelul ca nefondat, constatând că judecătoria s-a pronunţat asupra excepţiei, în sensul respingerii ei, printr-o încheiere de şedinţă, iar pe fond s-a reţinut că apelanta a notificat cesiunea către reclamant, căruia nu îi este astfel opozabilă.
Recursul B.I.R., prin lichidator, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a fost admis de curte în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, cu consecinţa modificării deciziei în sensul admiterii apelului declarat de aceeaşi pârâtă, iar pe fond a respingerii acţiunii formulate de reclamant. Instanţa de recurs a reţinut în considerente că, potrivit art. 1396 Cod civil, vânzarea sau cesiunea unei creanţe cuprinde şi accesoriile acesteia, precum cauţiunea, privilegiul sau ipoteca, iar reclamantul este un debitor ipotecar. Condiţionarea de către art. 1393 cod civil a opunerii dreptului cesionarului unei a treia persoane de notificarea făcută debitorului, vizează debitorul principal, dispoziţia nefiind extinsă către garant.
Valabilitatea cesiunii nu este condiţionată de legiuitor de notificarea ei către debitorul cedat, ci numai opozabilitatea drepturilor cesionarului faţă de terţi. în lipsa notificării, debitorul sau ceilalţi ce şi-au asumat garanţii în numele acestuia, pot invoca plăţi făcute de către ei creditorului cedat, creditorul cesionar nemaiputându-le cere a doua oară de la ei, fără însă ca acest contract să fie lipsit de valabilitate în ceea ce priveşte dreptul creditorului din urmă, în privinţa datoriei ce încă nu s-a plătit.
Astfel, în mod greşit a fost soluţionată de instanţe lipsa calităţii procesual-pasive a recurentei-pârâte, creditor excedent, faţă de intervenţia acestei situaţii impunându-se respingerea acţiunii. S-a constatat că nu a fost verificată în contradictoriu cu noul creditor situaţia executării silite pornite anterior cesiunii, iar debitorul neavând până la plata către garant interese contradictorii cu acesta spre a invoca eventuala prescripţie şi perimare, garanţia fiind constituită în favoarea creditorului, se impune respingerea acţiunii în tot.
Curtea de Apel Piteşti, decizia civilă nr. 723/R din 11 aprilie 2003
| ← Partaj. Drept de creanţă | Obligaţia de a face. Edificare gard despărţitor. Conflict... → |
|---|
