Expropriere. Situaţie în care a fost împlinită utilitatea publică.
| Comentarii |
|
Dacă după demolarea construcţiilor expropriate, pe terenul în litigiu au fost edificate blocuri de locuinţe care-1 înconjoară, iar anumite porţiuni ale terenului sunt străbătute de conducte subterane de alimentare cu apă ori de termoficare, nu se poate reţine că nu a fost împlinită utilitatea publică.
Secţia Civilă, decizia nr. 3811 din 30 octombrie 1998.
Prin acţiunea formulată, reclamanţii V.l. şi V.A. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Timişoara solicitând să fie obligat să le restituie terenul situat în Timişoara, Calea Sagului nr. 99 (vechiul număr 47) înscris în CF nr. 661 Chişoda şi CF 4989 Timişoara.
în motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că prin Decretul nr. 65/1987 al fostului Consiliu de Stat le-a fost expropriat imobilul compus din teren şi casă de locuit, iar ulterior, construcţiile au fost demolate, din teren fiind afectată de detalii de sistematizare o suprafaţă de aproximativ 300 mp, restul fiind liber.
Prin sentinţa civilă nr. 1299 din 18 noiembrie 1997 Tribunalul Timiş - Secţia civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată cu motivarea că terenul expropriat a primit o utilitate publică, având destinaţia de zonă verde într-un cartier de locuinţe.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii susţinând că terenului revendicat îi lipsesc amenajările ce caracterizează o zonă verde.
Totodată au susţinut că instanţa de fond trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, în sensul că terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, la cerere.
Prin decizia nr. 45 A din 6 mai 1998 Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a respins apelul cu motivarea că terenul se află între blocurile construite, fiind evidenţiat în cartea funciară ca "zonă verde în Zona Steaua", situaţie în care a primit utilitate publică şi nu mai este posibilă restituirea sa.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991, astfel cum au fost modificate, deoarece acestea instituie o procedură specială de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prevederi care nu pot fi invocate direct în faţa curţii de apel.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii susţinând că în mod greşit a fost absolutizată menţiunea din cartea funciară cu privire la descrierea imobilului în baza unui plan de sistematizare care nu mai este actual, deoarece , în realitate, cel puţin pentru o parte din teren detaliile de sistematizare lipsesc, iar cererea de restituire era admisibilă.
Recurenţii au mai criticat decizia şi ca urmare a neaplicării dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată şi completată, susţinând că la data introducerii acţiunii legea nu era în vigoare şi în consecinţă s-a reţinut greşit că dispoziţiile legii nu puteau fi invocate în apel. în această ordine de idei, au mai arătat că au folosit aceste prevederi legale având în vedere starea pricinii în momentul adoptării legii, fiindu-le aplicabile prevederile art. 65 din Legea nr. 18/1991, republicată, care stabileşte că "litigiile în curs se vor judeca în continuare de către instanţele sesizate, indiferent de faza procesuală în care se află, potrivit regulilor procedurale aplicabile la data sesizării, ţinând seama, când este cazul, şi de dispoziţiile prezentei legi".
Recursul nu este fondat.
Pentru executarea unor blocuri de locuinţe s-au trecut în proprietatea statului imobilele mai multor persoane, printre care s-au aflat şi reclamanţii, cărora le-a fost expropriat imobilul compus din casă de locuit şi teren.
După demolarea construcţiilor expropriate au fost edificate blocuri de locuinţe, terenul în litigiu fiind amplasat între blocuri, care îl înconjoară în formă de careu, situaţie ce rezultă din probele administrate în cauză.
De asemenea, anumite porţiuni ale terenului în litigiu sunt străbătute de conducte subterane de alimentare cu apă, ori de termoficare.
în aceste condiţii, nu se poate reţine că nu ar fi fost împlinită utilitatea publică, neavând relevanţă împrejurarea că terenul nu este ocupat în întregime de construcţii şi că anumite suprafeţe se prezintă ca spaţii dintre blocuri sau din jurul acestora, sau constituie căi de acces, spaţii verzi, etc.
Cât priveşte susţinerea făcută de recurenţi, în sensul că ar fi trebui să li se aplice dispoziţiile art. 36 alineatul 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, trebuie subliniat că, odată ce reclamanţii au înţeles să solicite restituirea terenului ca urmare a faptului că nu s-a împlinit utilitatea publică, deci să discute aspecte care ţin de măsura exproprierii, s-a stabilit un anumit cadru procesual, ce nu poate fi schimbat în faza de judecată a apelului,
Pentru toate aceste considerente recursul urmează a fi respins ca nefondat.
| ← Exproprierea. Obligaţia instanţei de a stabili dacă sunt... | Declararea judecătorească a abandonului. Caz în care se poate... → |
|---|
