Puterea lucrului judecat. Acţiune în revendicare

Comentarii

0

C. civ., art. 1200, art. 1202 alin. (2) C. proc. civ., art. 166

Excepţia puterii lucrului judecat se poate invoca de părţi sau de judecător şi înaintea instanţelor de recurs. Condiţia identităţii de părţi în ambele procese este îndeplinită şi atunci când titulare ale dreptului ce formează obiectul litigiului sunt şi persoanele fizice sau juridice care nu au participat la prima judecată, însă care au calitatea de succesori universali cu titlu particular, creditori chirografari şi dobânditori cu titlu particular ai părţilor în proces.

Decizia civilă nr. 334 din 8 iulie 2009

Reclamanţii I.D. şi l.E. au chemat-o în judecată pe pârâta SC E.E. SRL pentru a fi obligată să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 7.859 mp teren situat în intravilanul comunei L.

Pârâta societate comercială a chemat în garanţie pe SC M. SA Iaşi, de la care a cumpărat această suprafaţă de teren prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 2003 la biroul notarului public. Chemata în garanţie a invocat autoritatea de lucru judecat, deoarece între reclamantă şi chemata în garanţie a mai existat un proces având aceleaşi părţi, obiect şi cauză şi care s-a soluţionat irevocabil prin decizia civilă nr. 570 din 12 aprilie 2002 a curţii de apel.

Prin sentinţa civilă nr. 4503 din 10 aprilie 2008 a Judecătoriei Iaşi, s-au respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi cea a autorităţii de lucru judecat, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a biroului notarului public şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC E.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtul biroul notarului public ca fiind introdusă împotriva unei persoane tară calitate procesuală pasivă.

în temeiul dispoziţiilor art. 165 C. proc. civ., a fost disjunsă judecata acţiunii civile principale formulate de reclamanţii I.D. şi I.E., în contradictoriu cu pârâta SC E.E. SRL, a cererii reconvenţionale formulate de pârâta-reclamantă SC E.E. SRL, în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi I.D. şi l.E. şi cu pârâţii A.A., A.V., A.T., A.A., P.V. şi C.P. şi a cererii de chemare în garanţie formulate de pârâta SC E.E. SRL, în contradictoriu cu chemata în garanţie SC M. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de biroul notarului public, deoarece acesta îndeplinea un serviciu de interes public, actele eliberate de acesta putând fi atacate de părţi în justiţie, însă fără ca notarul public să poată sta parte în procesul civil.

în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de chemata în garanţie, judecătoria a constatat că nu este întemeiată, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 1201 C. civ., respectiv identitatea de părţi, cauză şi obiect. Drept urmare, în temeiul art. 165 C. proc. civ., a fost disjunsă judecata cererii principale, a cererii reconvenţionale şi a cererii de chemare în garanţie.

împotriva acestei decizii au declarat apel chemata în garanţie SC M. SA Iaşi, iar pârâta-reclamantă a formulat cerere de aderare la apel.

Prin decizia civilă nr. 244 din 11 martie 2009 a Tribunalului Iaşi, s-a respins apelul formulat de chemata în garanţie şi cererea de aderare la apel formulată de pârâta-reclamată SC E.E. SRL împotriva sentinţei primei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în mod corect a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în faţa Judecătoriei Iaşi, în condiţiile în care s-a apreciat că nu exista tripla identitate de obiect, părţi şi cauză.

în litigiul dintre reclamanţii-intimaţi I. şi pârâta-reclamantă SC E.E. SRL, SC M. avea doar calitatea de chemată în garanţie, fiind introdusă în cauză de pârâta-reclamantă SC E.E. Pe cale de consecinţă, nu exista un raport juridic direct între reclamanţii-intimaţi şi chemata în garanţie SC M. SA, societate care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

în aceste condiţii, nu era îndeplinită condiţia identităţii de părţi şi de cauză, atât timp cât reclamanţii-intimaţi I. au revendicat terenul de la SC E.E. SRL, şi nu de la SC M. SA.

Nu erau aplicabile în cauză dispoziţiile referitoare la avânzii cauză, SC

E.E. SRL cumpărând un teren de la SC M. SA. Dacă s-ar fi admis că SC

E.E. SRL era succesoarea în drepturi a SC M. SA, s-ar fi negat însăşi finalitatea unei cereri de revendicare şi s-ar fi permis ca, indiferent dacă noua societate i-a uzurpat sau nu un drept, aceasta să nu răspundă civil.

Autoritatea de lucru judecat nu poate fi opusă unei cereri, dacă faptele pe care se fondează şi cele pe baza cărora hotărârea precedentă a fost pronunţată sunt diferite. Situaţia de fapt avută în vedere de instanţe în anul 2002 a suferit modificări, atât în ceea ce priveşte persoana posesorului-neproprietar, cât şi cu privire la temeiul pretenţiei deduse judecăţii. Nu era incidenţă în cauză nici situaţia prezumţiei de autoritate de lucru judecat, atât timp cât hotărârea anterior pronunţată de Curtea de Apel Iaşi nu a statuat asupra unui principiu de drept, ci s-a pronunţat cu privire la o situaţie de fapt existentă la acel moment.

Faţă de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a respins apelul şi cererea de aderare la apel, păstrând ca temeinică şi legală sentinţa Judecătoriei Iaşi.

împotriva acestei decizii a formulat recurs SC M. SA Iaşi, pentru următoarele motive:

Reclamanţii i-au acţionat în judecată în anul 2000, revendicând acelaşi teren de la recurentă, acţiunea lor fiind respinsă definitiv şi irevocabil prin decizia civilă nr. 570/12.04.2002 a Curţii de Apel laşi.

Prin această decizie s-a reţinut cu putere de lucru judecat că terenul cumpărat de reclamanţi nu se suprapune peste terenul societăţii recurente, cu motivarea că „titlul opus de SC M. SA Iaşi face dovada posesiei legitime pentru terenul revendicat, conform titlului său de proprietate, înscris în registml de transcripţiuni şi carte funciară, care nu a fost modificat sau anulat, dimpotrivă, a intrat şi în puterea autorităţii de lucru judecat, urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti”.

Pornind de la aceste considerente, recurenta a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond este neîntemeiată, iar instanţa de apel a respins această excepţie pentm că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi pentru reţinerea autorităţii de lucm judecat.

Din acest punct de vedere susţine recurenta că decizia este nelegală.

SC E.E. SRL era succesoarea recurentei în ceea ce priveşte terenul revendicat de reclamanţi, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat în anul 2003.

In speţă exista acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi, având în vedere că reclamanta era succesoarea recurentei, ca efect al cumpărării terenului din litigiu, exista şi identitatea de părţi.

Pe de altă parte, era operantă şi prezumţia autorităţii de lucm judecat prevăzută de art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi.

Recursul este fondat.

Examinând susţinerile recurentei în legătură cu excepţia invocată, curtea a constatat că excepţia autorităţii de lucm judecat era aplicabilă în speţă. Autoritatea de lucm judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, conform art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ. şi aceea de prezumţie, mijloace de probă de natură să demonstreze raporturile juridice dintre părţi [conform art. 1200 pct. 4, art. 1200 alin. (2) C. civ.].

In speţă, ambele manifestări procesuale trebuiau avute în vedere de instanţă, excepţia invocată trebuia admisă, iar acţiunea respinsă din acest motiv. Astfel, în cauză s-a purtat o judecată între aceiaşi reclamanţi, din prezenta acţiune, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, iar pârâta din primul proces era chemata în garanţie din acest litigiu.

Prima acţiune în revendicare s-a întemeiat pe acelaşi temei de fapt şi de drept ca în cauza de faţă, având deci acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, singura dispută fiind cu privire la părţi, respectiv în primul litigiu pârâtă a fost SC M. SA Iaşi, iar în cauza de faţă pârâta era SC E.E. SRL.

Prima acţiune s-a soluţionat definitiv şi irevocabil prin decizia civilă nr. 570 din 12 aprilie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea acţiunii în revendicare formulată de reclamanţi în contradictoriu cu SC M. SA Iaşi. în cauză exista, în afară de identitate de obiect şi cauză, şi identitate de părţi.

Astfel, în legătură cu acest element, art. 1201 C. civ., referindu-se la aceleaşi părţi, a avut în vedere nu prezenţa lor fizică, ci cea juridică. Din acest punct de vedere, dacă în ambele procese participă aceleaşi persoane ca titulare ale dreptului ce formează obiectul litigiului, există identitate de părţi şi pentm persoanele care nu au participat la judecată, dar care au calitatea de succesori universali cu titlu particular, creditorii chirografari şi dobânditorii cu titlu particular, din această categorie făcând parte pârâta SC E.E. SRL, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu prin actul de vânzare-cumpărare, ulterior deciziei civile nr. 570/2002.

Aşa fiind, curtea a constatat că în cauză au fost îndeplinite dispoziţiile art. 1201 C. civ., respectiv exista în a doua cerere identitate de părţi, obiect şi cauză, iar excepţia autorităţii de lucm opera în cauză.

Pe de altă parte, în cauză opera şi cea de-a doua manifestare procesuală a autorităţii de lucm judecat, şi anume efectul pozitiv al lucrului judecat ce se opune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea dezlegată anterior, fără a mai fi posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucm judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ. în relaţia dintre părţi, această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadml căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit anterior pe cale judecătorească.

Pentru toate aceste argumente, curtea de apel a constatat că pentm acţiunea de faţă opera excepţia autorităţii de lucm judecat şi drept urmare a admis recursul, a modificat în tot decizia tribunalului în sensul admiterii atât a cererii de apel, cât şi a cererii de aderare la apel împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în parte.

Curtea a admis excepţia autorităţii de lucm judecat invocată de reclamanţi şi chemata în garanţie şi a respins, drept consecinţă, acţiunea formulată de reclamanţi.

Având în vedere că acţiunea reclamanţilor era formulată în contradictoriu cu pârâta SC E.E. SRL şi chemata în garanţie SC M. SA, soluţia disjungerii dispusă de prima instanţă a fost înlăturată.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: